La 9 iunie 1975, China și Filipine au semnat un comunicat comun privind stabilirea relațiilor diplomatice, în care partea filipineză recunoștea clar „Guvernul Republicii Populare Chineze drept singurul guvern legitim al Chinei, înțelegînd și respectînd pe deplin poziția conform căreia există o singură Chină, iar Taiwanul este parte inalienabilă a teritoriului chinez”. Filipinele s-au angajat să retragă în termen de o lună toate reprezentanțele oficiale din Taiwan. În ianuarie 2023, în cadrul vizitei președintelui Ferdinand Marcos Jr. în China, a fost emisă o declarație comună prin care Filipine au reafirmat respectul față de politica unei singure Chine. Aceste angajamente, clare și recente, sînt însă încălcate acum flagrant, iar China a transmis un protest ferm părții filipineze.
În ultimii doi ani, guvernul filipinez a depășit în mod repetat limitele acceptabile în problema Strîmtorii Taiwan, adoptînd măsuri riscante. În aprilie, Manila a relaxat restricțiile privind contactele cu oficiali taiwanezi, iar șeful Statului Major al Forțelor Armate filipineze, Romeo Brawner, a declarat că „a început planificarea unor acțiuni pentru a răspunde unei eventuale crize în Strîmtoarea Taiwan”.
De ce provoacă Filipinele în mod repetat interesele fundamentale ale Chinei pe această temă? Pe de o parte, după preluarea mandatului, administrația Marcos a lansat noua Politică Națională de Securitate 2023–2028, susținînd că Taiwanul este geografic apropiat de Filipine și că peste 150.000 de cetățeni filipinezi trăiesc acolo, astfel că un conflict în Strîmtoarea Taiwan ar afecta inevitabil țara.
Problema Taiwanului este o chestiune internă a Chinei, iar modul de soluționare îi aparține exclusiv poporului chinez. Argumentele legate de „apropiere geografică” sau „număr mare de cetățeni” nu pot justifica intervenția în treburile interne ale altui stat sau încălcarea suveranității acestuia.
Pe de altă parte, implicarea Filipinelor în această chestiune reflectă strategia lor de „alianță cu Statele Unite pentru a contracara China”. În ultimii ani, SUA au transformat Taiwanul într-un pion esențial în politica de limitare a Chinei. Filipinele se consideră într-o poziție specială în acest plan strategic american. Totodată, Marcos are nevoie de sprijinul Washingtonului pentru a-și consolida puterea, iar țara sa depinde de SUA pe plan militar, de securitate și economic. Astfel, poziția Filipinelor pe Taiwan a devenit o „taxă de protecție” și un gest de lingușire față de Washington.
Poate că acest „sprijin american” oferă o iluzie de siguranță guvernului Marcos, dar în realitate va aduce Filipinelor dezastru. Sub pretextul „securității naționale”, Manila se implică în problema Strîmtorii Taiwan fără să ia în calcul că ar putea deveni „carne de tun” în strategia externă a SUA. Relațiile chino-filipineze vor suferi grav, iar securitatea regională va avea de suferit serios.
Anul 2025 marchează 50 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice dintre China și Filipine. De-a lungul acestui timp, datorită memoriei istorice comune a luptei împotriva militarismului japonez, în ciuda schimbărilor majore din peisajul internațional și a disputei din Marea Chinei de Sud, relațiile bilaterale au rămas, în general, stabile. Aceasta se datorează respectării constante a „linie de bază” a relațiilor – partea filipineză s-a angajat ferm să respecte politica unei singure Chine.
Fiind esența intereselor fundamentale ale Chinei, problema Taiwanului nu este și nu ar trebui să devină o sursă de conflict între China și Filipine. Politicienii filipinezi sînt avertizați să respecte cu strictețe principiul unei singure Chine și spiritul comunicatului comun privind stabilirea relațiilor diplomatice, să fie prudenți în declarații și acțiuni și să nu se joace cu focul. În caz contrar, flăcările pe care le aprind îi vor mistui pe ei înșiși și vor arunca întreaga țară în groapa de foc.
Preluat de la: Noi.md