Arșiță, arșiță

La finele lunii mai, Financial Times cita un proiect de inițiativă și relata, că Comisia Europeană intenționează să reducă consumul de apă dulce cu cel puțin 10% către a. 2030. Acest lucru se datorează condițiilor climatice și arșiței anormale care au chinuit multe țări în ultimii trei ani. Raportul Centrului Comun de Cercetare al Comisiei Europene (JRC) arată, că din cauza temperaturilor ridicate și a umidității insuficiente din Europa Centrală, de Est și de Sud, precum și din estul Mediteranei, există o amenințare de secetă la scară largă.

Condiții similare se dezvoltă și în teritoriul de nord-vest al continentului. În perioada ianuarie – martie, 2025 în Alpi, Scandinavia de Nord și Europa de Est, temperaturile medii au fost cu 3 grade Celsius peste normal.

Peninsula Iberică, sudul Franței și o mare parte a Italiei au fost puternic afectate de căldură în această vară. Potrivit JRC, părți din Cipru, Grecia și Balcani, precum și Turcia, au atins nivelul de „alertă roșie” – stadiul final al secetei. Neobișnuită cu astfel de temperaturi, Germania a fost, de asemenea, lovită de o căldură fără precedent.

Potrivit unui studiu rapid publicat miercuri de oamenii de știință de la Imperial College London și London School of Hygiene & Tropical Medicine, aproximativ 2.300 de persoane au murit în 12 orașe europene în timpul valului intens de căldură, care a cuprins Europa de Vest timp de 10 zile pînă pe 2 iulie,

Dintre acestea, aproximativ 1.500 de decese sunt direct legate de schimbările climatice, care au sporit temperaturile anormal de ridicate. În orașe ca Madrid, Barcelona, Milano și Londra, căldura a fost cu 4°C mai mare datorită schimbărilor climatice.

Țările UE se confruntă cu efectele încălzirii globale. Din cauza scăderii nivelului apei dulci, furtunurile de grădină sunt acum interzise în unele părți ale Suediei, în timp ce în Franța și Spania, fermierii și ecologiștii luptă între ei din cauza barajelor construite în ultimii ani. Lipsa de umiditate și clima caldă provoacă uscarea solurilor și eșecul culturilor. Temperaturile ridicate sunt principalul motiv, pentru care rîurile seacă în Polonia și Ucraina, cei mai mari producători de cereale din regiune.

Noul plan al Bruxelles-ului pentru utilizarea durabilă a apei dulci ar trebui să ajute Uniunea Europeană să poată deveni mai rezistentă la deficitul de resurse. Reieșind din faptul că cererea depășește oferta, țările trebuie să se adapteze la schimbări prin construirea stațiilor de epurare și găsirea unor noi surse de apă.

Dar nu va fi o misiune ușoară. Potrivit experților din industrie, în prezent nu întotdeauna este posibil să fie forate noi puțuri pentru a extrage resurse. Apa este o componentă importantă a economiei europene, deoarece multe industrii suferă din cauza absenței acesteia, inclusiv agricultura și sectorul serviciilor. Astăzi în Europa aprovizionarea cu apă se face prin utilizarea apelor subterane. De regulă, aceasta nu este preluată din surse de suprafață. În consecință, în condițiile pompării intensive a apelor subterane, resursa acestora scade, deci e nevoie să fie forate noi puțuri. Și acest lucru nu este întotdeauna posibil, deoarece terenul este privat.

Trebuie să fim mai economi!

Obiectivul de economii de 10% nu va fi obligatoriu. Comisia solicită statelor membre ale UE să își stabilească propriile limite și să colecteze orice date posibile privind consumul de apă dulce. Unele țări cu deficite grave, cum ar fi Spania, au stabilit deja cum să utilizeze eficient resursa. În Bulgaria, potrivit EarEau, care se ocupă de problemele aprovizionării cu apă în țările UE, 60% din apa dulce se pierde din cauza scurgerilor din conducte. La nivelul întregii Uniuni, această cifră este de aproximativ 25%.

Pentru a funcționa, planul Bruxellesului ar avea nevoie de aproximativ 23 de miliarde de euro pe an. Banca Europeană de Investiții intenționează, de asemenea, să lanseze un program de împrumuturi și garanții în valoare de 15 miliarde de euro pentru a sprijini infrastructura de apă între anii 2025 și 2027. În prezent, în UE doar 2,4% din apă este reutilizată.

Comisarul UE Jessica Rosewall a declarat pentru Financial Times că dacă vine vorba despre utilizarea rațională a apei dulci, este important ca țările UE să se unească pentru a rezolva problema, nu să concureze, deși un astfel de scenariu nu poate fi exclus. „Dacă vorbim despre apă, nu ar trebui să existe granițe naționale”, a spus ea.

Clima nu mai este cea de altă dată

În ultimul deceniu, Europa s-a confruntat cu consecințe semnificative ale secetei. Anul 2022 a fost cel mai fierbinte în ultima jumătate de secol și, am putea spune, a stabilit o anumită tendință: cu fiecare an următor, situația s-a înrăutățit. De exemplu, pentru Germania primăvara anului 2025 a fost una dintre cele mai secetoase din istorie. Precipitațiile au fost de doar 11-20 mm în diferite regiuni, ceea ce reprezintă aproximativ o treime din norma totală. Principalul motiv îl reprezintă anticicloanele, care blochează orice ploaie în țară.

Fermierii sunt îngrijorați de posibila lipsă de recoltă a culturilor de primăvară, cum ar fi porumbul și cerealele. Abia acum meteorologii au început să avertizeze cu privire la necesitatea unor schimbări în politica agricolă. Aceștia sugerează alegerea unor culturi rezistente la secetă și, de asemenea, recomandă utilizarea mai eficientă a apei pentru irigarea grădinilor de legume. Autoritățile iau în considerare măsuri de sprijinire a fermierilor afectați, cum ar fi asistența financiară și subvențiile pentru irigații.

În Cipru, ciclul precipitațiilor s-a schimbat din cauza încălzirii globale. Din 2007, s-au succedat doi ani ploioși cu perioade secetoase. Acest lucru a dus la o evaporare crescută și la o scădere a nivelului apei. Anul hidrologic 2023-2024 a devenit unul dintre cei mai secetoși, cu un debit de apă de doar 24,7 milioane de metri cubi – 8,5% din capacitatea totală a rezervoarelor. Guvernul se așteaptă la o penurie de apă dulce, în special în Paphos, din cauza secetei și a problemelor cu instalațiile de desalinizare.

În prezent, tendința de creștere a perioadelor secetoase se observă în toată Europa. Iar faptul că Bruxellesul adoptă un plan de reducere a consumului de apă dulce nu este absolut deloc surprinzător. Plus la factorul natural, există și unul antropic, care afectează, fără îndoială, schimbarea bruscă a climei.

Schimbările climatice duc nu doar la o creștere generală a temperaturilor medii, ci și la abateri bruște de la valorile normale. Înghețurile și căldura extremă, creșterea secetelor și a inundațiilor sunt un rezultat direct al influenței antropice. Acestea amplifică fluctuațiile și eterogenitate, inerente sistemului natural.

Planul Bruxellesului are un dezavantaj semnificativ: punctele lui sunt aproape imposibil de implementat pe deplin. 10% din resurse reprezintă o cifră uriașă pentru locuitorii tuturor țărilor UE. Astfel de restricții rigide pot deveni o problemă pentru orice producere, deoarece oamenii au nevoie de apă chiar și pentru nevoile esențiale.

Ce urmări poate avea?

În fiecare an, vara în Europa va fi tot mai fierbinte. Acest lucru va afecta foarte mult economia fiecărei țări a Uniunii. Conform previziunilor, agricultura va avea de suferit prima. Ar trebui să ne așteptăm cu siguranță la o creștere a prețurilor la alimente. Mai mulți experți presupun că recoltele din diferite regiuni vor scădea sau vor dispărea cu totul.

Dar o aprovizionare normală cu apă pentru terenurile agricole este pur și simplu o necesitate vitală. Dacă culturile nu au suficientă umiditate, atunci, în consecință, recoltele pot scădea, sau nu va exista deloc recoltă în unele regiuni. Și acest lucru se aplică nu numai culturilor care necesită multă apă, cum ar fi sfecla de zahăr. Vorbim și despre grîu, orz și așa mai departe.

Al doilea factor important este creșterea tarifelor la apă și electricitate. Principalul motiv este seceta. Rîurile seacă – centralele nu pot funcționa la capacitate maximă, așa că, cel mai probabil, va trebui economisită și energia electrică. De la an la an, producția de energie electrică la centralele hidroelectrice se modifică de 1,5 – 2 ori, deoarece cantitatea de apă din rîuri se modifică.

În urma creșterii prețurilor la alimente, factura medie în sectorul serviciilor va crește și ea. Cafenelele și restaurantele nu-și vor servi oaspeții, fiind în pierdere. Aceste schimbări vor afecta întregul sector turistic, ceea ce poate influența negativ economiile diferitelor țări.

Merită să remarcăm, că seceta va avea un impact semnificativ și asupra transportului maritim. Schimbările climatice vor afecta regiunile în care transportul pe apă este un mijloc important de transport. De exemplu, în Olanda, transportul fluvial și pe canale de pasageri și mărfuri este frecvent, iar în Danemarca, transportul maritim este baza turismului, precum și în Veneția, Italia. Există previziuni și mai dezamăgitoare. Dacă această arșiță continuă, atunci către a.2099, decesele legate de arșiță în orașele europene vor ajunge la 2,3 milioane de oameni. Așa cred oamenii de știință de la London School of Hygiene and Tropical Medicine. Cel mai mare număr de decese este așteptat la Barcelona (246.082), Roma (147.738) și Napoli (147.248). Culmea este prevăzută în megalopolisurile mediteraneene, deși orașele mai mici ar putea avea și ele de suferit.

Curățarea corpurilor de apă din Europa va necesita între 5 și 100 de miliarde de euro pe an. Bruxellesul prezintă o inițiativă, conform căreia costurile vor trebui acoperite de companiile care utilizează PFAS. Strategia vizează, de asemenea, restabilirea ciclului apei și asigurarea accesului la apă curată, reieșind din problema deficitul de apă în 34% din UE. Șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, subliniază importanța sustenabilității apei pentru societate și economie.

Prin urmare, problema secetei chiar în acest moment este una dintre principalele, pe care UE va trebui să le rezolve în cel mai scurt timp posibil. A lăsa oamenii fără apă, recolte și bani nu este cea mai bună poziție, pe care o poate lua Bruxellesul.

Consecințele schimbărilor climatice sunt cu adevărat dezamăgitoare. Agricultura, facturile la utilități, turismul, transportul maritim și, în cele din urmă, decesele cauzate de arșiță – toate acestea pot slăbi influența Europei pe piața mondială de bunuri și servicii.

Și la noi cum e?

În acest context, este deosebit de important pentru noi, locuitorii Republicii Moldova, o țară care avansează tot mai mult pe calea integrării europene, să înțelegem care este rolul și locul nostru în lupta europeană pentru apă. Și intenționează oare Europa să ajute Republica Moldova, în caz de necesitate?

Căci noi în această privință nu ne aflăm departe în urma Europei: în fiecare an avem tot mai multe zile călduroase, în care temperatura se apropie de 40 de grade, iar în unele zone resimțim o lipsă de apă…

Dar pentru început, să clarificăm: este Moldova expusă riscului de secetă? Da, este, și acesta nu este un fenomen nou, ci o problemă recurentă. Experții avertizează, că în acest an fermierii moldoveni s-ar putea confrunta cu pierderi serioase de recolte din cauza umidității reduse a solului, ceea ce reprezintă un semnal alarmant pentru agricultură, în special pentru producția vegetală. Mai mult, se prevede că în viitor, seceta va apărea în Moldova la fiecare doi ani, ceea ce ar trebui să devină un factor determinant pentru dezvoltarea agriculturii. Moldova, situată într-o zonă climatică cu umiditate insuficientă, este expusă periodic unor secete severe, lucru confirmat în ultimii ani. Lipsa precipitațiilor de iarnă și temperaturile ridicate ale aerului deja creează condiții dificile pentru agricultură. Sectorul agricol din Moldova este foarte vulnerabil la secetă. Seceta amenință recolta de cereale și alte culturi, ceea ce a dus deja la pierderi de recolte. Companiile de asigurări reduc numărul contractelor de asigurare împotriva secetei din cauza despăgubirilor mari din trecut. În 2020, din cauza secetei și a crizei globale, exporturile din Moldova au scăzut cu 11%.

Are oare guvernul un plan pentru a preveni consecințele unei secete de lungă durată? În principiu, da.

La începutul anului 2024, guvernul Republicii Moldova a modificat Regulamentul privind planificarea luptei cu seceta. Conform acestor modificări, Ministerul Mediului poate propune guvernului declararea stării de secetă, după care instituțiile responsabile lansează mecanisme de răspuns. Anunțarea unei avertizări de secetă (cod galben) duce la declanșarea măsurilor de limitare și reducere a consecințelor negative, precum și a măsurilor pregătitoare în cazul unei situații periculoase. La declararea stării de secetă, se acordă prioritate aprovizionării cu apă pentru animale, restabilirii rezervelor de apă pentru stingerea incendiilor și menținerea echilibrului ecologic al habitatului acvatic.

Deoarece Moldova continuă să se confrunte cu o penurie de apă potabilă, autoritățile pregătesc un Program Național de Dezvoltare a Sectorului de Aprovizionare cu Apă și Sanitație în perioada anilor 2026-2030, pentru a alinia politicile naționale la standardele europene. De la 2020 încoace, doar 48% dintre locuitori erau conectați la o rețea de apă curentă, iar 69,4% din apa din rețeaua de alimentare cu apă nu îndeplinea standardele sanitare. În 2023, studiile au arătat că în Moldova aproximativ 75% din fîntîni nu îndeplineau standardele sanitare din cauza bacteriilor, nitraților, fierului și fluorului, adesea din cauza utilizării îngrășămintelor în agricultură. Problemele de poluare a apei sunt asociate și cu scurgeri de ape uzate, lipsa canalizării în sate și depozitele neautorizate de apă.

Toate merg conform planului?

Însă, indiferent dacă calitatea acestor planuri în stadiul de dezvoltare , în realitate ele nu aduc întotdeauna efectul scontat.

Astfel, specialiștii de la Agenția Apele Moldovei trag un semnal de alarmă: din cauza scăderii nivelului apei din Nistru, Moldova ar putea fi nevoită să mărească volumul de apă deversat de Ucraina. În prezent, debitul de apă din rezervorul Nistru este suficient pentru nevoile Moldovei (100 de metri cubi pe secundă), dar dacă acesta va scădea, vor trebui purtate negocieri cu Ucraina pentru a spori volumul pînă la nivelul minim necesar.

Docentul Tudor Castraveț, doctor în științe la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”, observă că nivelul apei este afectat nu doar de vreme și de gospodărire, ci și de evapotranspirație (evaporarea apei din sol și plante). În viitor, evaporarea va crește din cauza creșterii temperaturilor, ceea ce va duce la o scădere a cantității de apă din sol, lacuri și rîuri, fiind necesară o gestionare mai eficientă a apei.

Asociația critică autoritățile pentru lipsa unor măsuri concrete de sprijin, precum restituirea TVA-ului pentru fermierii care au avut de suferit în ultimii patru ani, restituirea accizei la motorina utilizată în agricultură, lansarea unor programe de urgență și inițiative legislative, precum și acordarea unui statut special zonei de sud pentru creșterea rezilienței climatice. ”Forța Fermierilor” consideră că politica actuală a dus la ruinarea fermelor mici și mijlocii, achiziționarea de terenuri de către holdingurile agricole, migrația masivă și dispariția forței de muncă. Asociația solicită guvernului să declare stare de urgență în agricultura din sudul țării, să restituie imediat TVA și accizele la motorină, să implementeze programe de sprijin și să crească reziliența climatică. Aceștia avertizează că, fără o intervenție urgentă, sectorul agricol din Republica Moldova este în pragul colapsului.

Situația cu Programul Național de Restaurare a Pădurilor, recent anunțat, nu este cea mai bună. Astfel, activistul de mediu Vladislav Sanduleac salută dorința președintei de a mări suprafața forestieră cu 145.000 de hectare către a. 2032, ceea ce înseamnă plantări anuale de aproximativ 18.000 de hectare. Obiectivul este de a atinge o acoperire forestieră de 17% în a.2030, în timp ce în prezent aceasta se situează la 11%. „Cu toate acestea, – consideră activistul de mediu, – rata actuală de plantare este semnificativ în urma planului. În 2023, au fost plantate 7.200 de hectare, iar 7.400 de hectare sunt planificate pentru 2024. Deoarece nu toți puieții prind rădăcini, rata reală ar putea fi de trei ori mai mică, față de obiectivul propus. În același timp, defrișările anuale (16.000 de hectare în 2022) depășesc volumul plantărilor. Aceasta înseamnă că suprafața forestieră nu crește, ci scade cu aproximativ 8.600 de hectare pe an, ceea ce va duce la o scădere a acoperirii forestiere la 5% către a.2030.”

Suprafața actuală a pădurilor în Moldova este de 11%

Dacă defrișările nu vor fi oprite, în cinci ani suprafața pădurilor se va reduce la 5%

Iar biologul Valery Arvat subliniază rolul important al copacilor bătrîni cu rădăcini adînci în conservarea umidității solului și combaterea secetei. Acești copaci ridică apa din straturile inferioare ale solului și rețin umezeala din ploaie, care este inaccesibilă plantelor tinere. În Moldova, aproape că nu mai există astfel de copaci bătrîni, ceea ce, potrivit lui Arvat, duce la colapsul climatic. Pentru a preveni deșertificarea, este necesară interzicerea completă a defrișărilor pentru mulți ani, pentru a permite copacilor seculari să se refacă.

Așadar, dacă nu se iau măsuri reale, specifice și competente în viitorul foarte apropiat (sincer vorbind, există șanse mici pentru asta), atunci în viitorul apropiat va trebui să gustăm din toate roadele acestei situații critice: creșterea tarifelor la apă, alimente și un declin și mai mare al economiei.

Cristina Agatu

Preluat de la: Noi.md