Titlul extins ar fi cat spatiu ex-sovietic mai este in noi. Si este mult. Este mult spatiu de manevra in noi. E mult spatiu ex-sovietic in institutii, in politica, in orase, in ruralul prabusit in saracie, in Romania. Ex-sovietic inseamna de fapt coruptie generalizata.
Ex-sovietic e istoria intreaga pe care o taram dupa noi, nu ne despartim de ea. Imaginile din Belarus ne emotioneaza, ne scurtcircuiteaza memoria. Sunt tulburatoare, dar si induiosatoare si asta pentru ca, astazi, Belarus nu are sansa anilor 90. Rusia lui Putin nu e Rusia lui Gorbaciov, Uniunea Europeana astazi nu este cea de atunci, e mult mai birocratica, pragmatica. Firele subtile de legatura, ramificatiile, intelegerile tacite, ori comerciale, intre, spre exemplu, Germania si Rusia lui Putin, exista. Rusia lui Putin a redesteptat/cultivat tot registrul politic de tip sovietic/imperiu, a cultivat coruptia ca forma de organizare si politica de stat, a redesteptat tot registrul imagologic, toata excitatia geo-politica de tip imperiu, putere a lumii, de control militar, de proiectii grandioase care tin de foame pentru ca anesteziaza, pentru ca hranesc frustrarile. Europa inchide ochii, afacerile sunt afaceri. Banii nu au miros.
Cortina de Fier a cazut demult si explozia de fericire colectiva si de discurs pro-principii democratice, in fundal muzica simfonica, grandioasa, istoria parea ca se intinde in fata noastra principiala si democratica, ca vom face totul pentru a apara libertatea, libertatea de exprimare, drepturile civile, statul de drept, reconstructie democratica. Dar amendarea incalcarilor princiipilor democratice s-a temporizat, a devenit limbaj de lemn, s-a briocratizat, limbaj numai bun pentru discursuri de omagiere, pentru lansari de proiecte de anvergura, frazeologie goala in documentele oficale. Vom face totul, vom apara democratia! Europa si-a vazut de afaceri, a batut palma cu Rusia, cu China. Marele animal comunisto-capitalist China nu a mai mai fost taxat explicit pentru ca nu respecta acolo, acasa, drepturile omului, libertatea de exprimare. Banii au luat ochii.
Tancurile din Piata Tienanmen, iunie 1989, raman in trecut, inca emotioneaza cadrele surprinse de aparatul de fotografiat, dar atat a mai ramas – ipocrita aducere aminte in manifestari publice de omagiere a evenimentelor sangeroase, tribune oficiale de unde se infiereaza trecutul brutal, ignorandu-se prezentul mult mai sofisticat si aparent soft, fara brutalitatea trecutului. La atat se mai reduce revolta Occidentului pentru ce se intampla acolo. China a oferit mana de lucru cea mai super-ieftina, China are bani si banii au luat ochii tuturor. Toti vor bani.
Din Belarusul de astazi, cu energia-i tulburatoare, vor ramane tot fotografiile devenite deja iconice cu femeile protestand, cu femeile amenintate de soldatii inarmati, diplomatii la domiciliul scriitoarei Svetlana Aleksievici, aparand-o, copilul in fata soldatiilor inarmati, extazul si disperarea libertatii pe chipurile protestatarilor. Menghina lui Putin strange puternic. Prin perfuzii, rubla hraneste economia Belarusului. Analistii mai atenti la nuante atrag atentia ca discursul public al Opozitiei este de fapt prudent, nu are impetuozitatea Maindanul din Ucraina explicit pro-Europa. Din piepturile belarusilor numele lui Lukasenko se aude puternic. El este suma.
Strigatele insa se vor estompa, pentru ca omuletii verzi sunt deja acolo. Duminica, arestari, bulevarde blocate, metroul inchis, coloane uriase in mars, scutieri si tipi in uniforme nepersonalizate. Lukasensko e la al saselea mandat. Luni se va intalni cu Putin. Rusia ii va pune pe masa scenariul. Lukasensko e acum o marioneta. Dar asta e secolul XXI – pragmatic. Din evenimente raman fotografiile tari.
Fie ca esti la Minsk sau la Bucuresti, coruptia e arhitectura de stat. Asta e spatiul ex-sovietic, simbolic, cum vreti sa ii spuneti. Coruptia generalizata e spatiul ex-sovietic. Coruptia si tacerea. In ciuda strigatelor, prostestelor, coruptia e cultivata la toate nivelele prin retele generalizate de coruptie, de la marea pana la mica coruptie. Fie ca te afli la Minsk sau la Bucuresti.
Ce ramane dincolo de frumusetea protestelor masive? La Bucuresti, da, au schimbat aparent fata politicii – anul trecut, Dragnea si camarila au fost pusi pe liber, politic vorbind. Insa sistemul corupt a ramas. Romania este la fel de corupta precum era si cu Dragnea la putere. Dragnea era un fel de Lukasenko. Da, am scapat de el, dar pandemia a relevat faptul ca, iata, coruptia a prabusit potentialul nostru. Cel mai puternic se vede in felul in care arata astazi gestionarea crizei, iar cel mai infricosator este domeniul Educatiei. Peste 40% analfabeti functionali, scoli fara internet, cu wc-uri in fundul curtii, cu frig, fara profesori, cu profesori deprofesionalizati tinuti in sistem oricum, fara manuale, un sistem corupt de la gimnaziu pana in universitati, cu licitatii trucate, cu retele de coruptie, cu industrie a plagiatului. Profesorii tac.
Coruptia e si complicitatea, coruptia e tacerea. Tacerea universitarilor, tacerea profesorilor, a medicilor, a studentilor, a functionarilor, a politistilor, a judecatorilor, a procurorilor, a avocatilor, a politicienilor onesti. Asta e Belarusul din noi. Acesta e spatiul ex-sovietic ramas cu noi, in noi. Momentul pandemiei e revelator. Ne-am prefacut timp de 30 de ani. Momentul adevarului. Gol. Am spoit orasele, am spoit institutiile, vorbim in dublu limbj, ca oficialii europeni, cand vorbim cu ei, dar am actionat cum stim noi. Inchizand ochii la ce se intampla in jurul nostru.
Asta e poza – protestele in Europa de Est au o natura disonanta, in special la noi, dar astazi si in Belarus. In strigatul multimii, in euforia protestelor, e ceea ce ne dorim de fapt sa fim, dar nu avem forta si vointa sa ducem strigatul libertatii si anti-coruptia pana la capat. Disonanta cognitiva a protestelor ar trebui sa poarte numele "Belarus", pentru ca si belarusii traiesc aceeasi ruptura. A ce iti doresti sa fii si ce esti de fapt, pentru ca nu ai curajul sa duci pana la capat ceea ce strigi cu toata fiinta ta. Decenii de setare in frica, in regimul comunist, in frig, in lipsa totala a libertatii, in cultivarea delatiunii, in excesul de zel ca forma de supravietuire, in distorsiunea mintii, a desensibilizarii si golirii de continut a unor principii precum morala/etica/onoarea.
Cineva noteaza pe facebook, aproape disperat, e ca un strigat in gol, cum ca Europa trebuie sa impuna sanctiuni dure, ca militia lui Lukasenko a arestat si agresat femei la Minsk, si mai noteaza ca daca am fi avut legislatie Magnitsky la nivel european ar fi mai simplu de actionat. Vocea disperata de pe facebook scrie ca, iata, soft power e de fapt un semn de slabiciune.
Nu e doar asta, e un fel al Europei occidentale de a se spala pe maini atunci cand vine vorba de locul de joaca al lui Putin. Belarus este de fapt simbolul coruptiei. Simplificand de dragul demonstratiei, Caderea Cortinei de Fier a insemnat pana la urma doar libera circulatie, pentru ca a mostenit toate structurile politice care au preluat puterea economica, schimband numele. Sistema. Asadar, cat Belarus e in noi, atat cata coruptie exista.
Preluat de la: Timpul.md