Valentin Doni este originar din Republica Moldova, locuiește în România de peste 20 de ani, dar revine periodic în patrie pentru a-și continua proiectele muzicale. Pe 26 octombrie, compatriotul nostru, renumitul dirijor și compozitor, multi-instrumentist și personalitate talentată și multilateral, Valentin Doni, își sărbătorește cea de-a 70-a aniversare. Figură proeminentă a muzicii clasice din țara noastră și din România, numele său este înscris pe bună dreptate în Cartea de Aur a Moldovei.

Omul-orchestră

Da, anume așa îl percep și eu pe Valentin Doni după ce am aflat că posedă o multitudine de instrumente muzicale, foarte diferite unele de altele. Bine, acordeonul și pianul au ambele claviatură, dar vioara și contrabasul sunt instrumente complet diferite, iar eroul articolului nostru de astăzi le posedă nu ca amator, ci ca profesionist. Să interpretezi la cinci instrumente necesită nu doar talent, ci și perseverență, ambiție și muncă asiduă. Și, așa cum spunea chiar muzicianul, da, era înzestrat din fire cu talent, dar asta nu era suficient; trebuia să muncească incredibil de mult. Studierea instrumentelor a venit destul de ușor, pentru că era o bucurie, nu o povară. El făcea întotdeauna doar ceea ce iubea. Plus la talent și muncă asiduă, avea și ambiția de a deveni cel mai bun în domeniul său. Valentin Doni era, de asemenea, foarte curios, mereu dornic să învețe ceva nou. Ca majoritatea oamenilor care au primit o educație muzicală, considera că e plictisitor să interpretezi la un singur instrument; își dorea să posede cel mai multe, așa că studia cu lăcomie.

Primul său instrument a fost acordeonul, deși venind la prima sa școală de muzică a văzut pianul, s-a îndrăgostit imediat de el.

„Îmi amintesc de prima zi în care eu și mama am mers la școala de muzică din Orhei, unde am fost înscris la ora de acordeon. Eram mic, aveam șapte ani. Am intrat în clasă, iar profesorul nu era încă acolo. În timp ce așteptam, m-am apropiat de pian și am început să apăs pe clape, sunetele mi s-au părut deosebit de frumoase. Și i-am spus imediat mamei mele că vreau să învăț acest instrument. Dar eram deja înscris la acordeon și nu aveam pian acasă. Mă bucur că era al doilea instrument obligatoriu în școlile de muzică, oricum am învățat să interpretez la el. Pianul este marea mea pasiune. Au fost momente în care mi-a salvat viața…”, a povestit V. Doni într-un interviu pentru revistaartaiasi.ro.

Valentin Doni a studiat vioara la Colegiul Pedagogic Călărași, sub îndrumarea lui Dumitru Haisan. Acest instrument dificil necesita nu doar abilitate, ci și multă practică, și Valentin a fost generos cu el.

Implicat în muzică încă din copilărie, Valentin Doni și-a continuat studiile în acest domeniu, înscriindu-se la Institutul de Arte G. Muzicescu, specialitatea – dirijat orchestral, unde a studiat între 1973 și 1978 sub îndrumarea profesorului Isai Alterman.

După ce a obținut o diplomă de dirijat, între anii 1985 – 1990, sub îndrumarea profesorului Pavel Rivilis, Valentin a obținut a doua licență- în compoziție – la aceeași universitate, redenumită acum Conservatorul de Stat din Moldova.

De la dirijor de muzică populară la cea academică

Valentin Doni și-a început cariera de dirijor în Orchestra de muzică populară „Folclor” a companiei de stat „Teleradio Moldova” (1986-1989). Totuși, a trecut treptat la muzica clasică.

„Deoarece romanța este mai degrabă un gen cameral, mai multe orchestrații au fost realizate într-un stil diferit. Nu era muzică folclorică, ci mai elevată, mai academică. Eu eram pianist și dirijor în acel program”, își amintea Valentin Doni.

La acel concert se aflau și reprezentanți ai Ministerului Culturii, care i-au remarcau calitățile de dirijor, pianist și orchestrator. Mai mult, la acea vreme, dirijorul Dumitru Goya tocmai părăsise orchestra simfonică după ce a semnat un contract în Turcia, iar dirijorul orchestrei de cameră a Sălii cu Orgă, Alfred Gershfeld, plecase în Statele Unite. Așadar, un oficial al Ministerului Culturii i-a oferit lui Valentin Doni postul de dirijor al orchestrei de cameră. Acesta i-a mulțumit pentru invitație și a promis că o va lua în considerare, dar a menționat și că i se pare dificil să treacă brusc de la genul folcloric la cel clasic, academic, în ciuda faptului că absolvise conservatorul și deținea o diplomă de dirijor. Asta nu era suficient; avea nevoie și de experiență. „Dacă aș putea să mă perfecționez undeva, atunci cred că aș accepta postul de dirijor”, i-a spus Doni oficialului Ministerului Culturii. Și a fost auzit: a primit două burse pentru a studia în străinătate: prima în Franța, iar a doua în Israel (la Tel Aviv), cu dirijorul Mendy Rodan. Aceste burse au fost acordate pentru același an – 1992-1993. Valentin Doni a ales Franța, dar nu a pierdut cealaltă bursă. La cererea sa, dirijorul Mendy Rodan a fost de acord să-l primească în anul următor.

Modelul francez de educație

În Franța, Valentin Doni s-a pomenit într-un sistem de lucru mai complex și a trebuit să se adapteze la nivelul local. Și metoda de predare, și procesul de învățare erau diferite acolo. Potrivit maestrului, în țara noastră lecțiile de dirijat se desfășurau cu acompaniament la pian. În Franța lecția consta dintr-un profesor, un elev și o partitură, iar elevul trebuia să dirijeze fără acompaniament, știind piesa pe de rost.

Prima piesă pe care profesorul lui Valentin Doni i-a dat-o spre dirijat a fost Simfonia a VIII-a de Beethoven. I-au dat o săptămână pentru a o studia. Valentin s-a pregătit serios, și venind la profesorul său peste șapte zile mai, spera să-l impresioneze. Dar s-a dovedit că a trebuit să dirijeze piesa pe de rost, fără acompaniament, lucru la care Valentin Doni nu se așteptase și s-a împiedicat după primele secțiuni. Profesorul l-a trimis să memoreze o simfonie pentru a o putea dirija orbește.

„Aceasta a fost prima mea lecție: cum să învăț corect o simfonie. După aceea, am început să studiez. Și această metodă de predare mi-a fost foarte utilă. Ulterior, pregătindu-mă pentru concerte, am învățat să analizez și să memorez lucrări. Pot dirija din memorie orice piesă planificată pentru un concert. Deci, diferența dintre metoda noastră de predare și modelul francez este semnificativă”, a spus Valentin Doni.

E de menționat însă, că părintele spiritual și mentorul lui Valentin Doni este și remarcabilul dirijor român Ovidiu Bălan, o figură-cheie a muzicii clasice românești, directorul Filarmonicii din Bacău. Înainte de a studia în Franța, compatriotul nostru s-a format sub îndrumarea maestrului în dirijatul simfonic. Astfel, tranziția sa către muzica clasică a avut mai multe etape: orchestrarea și interpretarea romanțelor, pregătirea cu Ovidiu Bălan și studiile în Franța.

Pedagog pentru toată viața

În timp ce locuia în Moldova, Valentin Doni a și predat, alături de dirijat. La începutul carierei sale, în anii 1980 – 1988, a predat la Chișinău la alma mater, Institutul de Arte G. Musicescu (redenumit Conservatorul de Stat din Moldova în 1984), și în anii 1985-1988, la Colegiul Republican de Muzică Ștefan Neaga.

Dar este corect să spunem că munca sa cu aspiranții muzicieni nu s-a încheiat aici. Deși dirijorul nu predă oficial la nicio instituție, el crede că continuă să predea, deoarece mulți muzicieni veneau la el în căutarea unui ajutor și sprijin profesional în diferite etape ale vieții lor. Dirijorii, de exemplu, îi cer adesea sfatul. Iar maestrul îi consultă de mulți ani, o face din prietenie sau la cererea lor, dar nu pentru bani. Astfel, cariera sa didactică continuă, deși în afara instituției de învățămînt.

Un „incident minor” a provocat plecarea sa din Moldova

Între anii 1988 și 2004, Valentin Doni a trăit și a lucrat intens în Republica Moldova, fiind Director Artistic și Prim-dirijor al Orchestrei Simfonice a Filarmonicii Naționale a Republicii Moldova. În 2004 a fost forțat să părăsească Moldova și să se stabilească în România. Dirijorul refuză să discute motivele deciziei sale de a părăsi țara noastră, zice că este o poveste lungă și pe care nu o poate explica într-un singur interviu. „Am lucrat la Filarmonica Națională, dar a avut loc un mic incident, o mică neînțelegere între mine și conducerea Filarmonicii. Dar acesta este un subiect mai amplu, separat, care depășește scopul acestui interviu. Am fost practic forțat să părăsesc Republica Moldova. Acolo s-a dezvoltat o situație mai complexă, cu probleme la Filarmonică, agravate de decizia mea de a pleca în Franța ca dirijor al unei orchestre cu care colaborasem anterior. Înainte de a pleca în Franța, am decis să stau o perioadă în România. Maestrul Ovidiu Bălan mi-a oferit postul de dirijor temporar la Filarmonica din Bacău. „Și știți ce se spune: nimic nu este mai permanent ca temporarul. Asta a fost să fie: temporarul a devenit permanent”, a spus Valentin Doni într-un interviu acordat revistei Arta.

Din întîmplare

Reieșind din repertoriu, Valentin Doni dirijează cel mai des concerte vocale, simfonice și requiemuri, mai rar – concerte cu vocaliști care interpretează arii și duete. De asemenea, îi place să dirijeze operă. În a.2004, părăsind Moldova și venind la București, a mers la Opera Națională locală cu intenția de a ocupa un post de dirijor acolo.

„Pe atunci, Ludovic Spiess era directorul Operei Naționale din București. I-am explicat cine sunt, iar el a fost destul de deschis și mi-a spus că mă așteaptă în toamnă cu două lucrări – Romeo și Julieta de Prokofiev și Pagliacci de Leoncavallo. Am început să repet activ de la începutul verii, intenționam să ajung și să încep lucrul în toamnă. Dar, din păcate, Ludovic Spiess a avut un accident teribil și a murit. „Succesorul său, Cătălin Arbore, mi-a spus că acordul cu Spiess nu mai era valabil. De aceea nu am avut niciodată șansa să lucrez la Opera din București. „Dacă Ludovic Spiess ar fi trăit, poate aș fi dirijor de operă astăzi. Dar dirijez mai mult muzică simfonică, deși îmi place foarte mult opera”, a spus V. Doni pentru presă.

Trei în unu

Valentin Doni, cunoscut în mai multe ipostaze simultane – dirijor, compozitor și interpret – spune în interviurile sale că astăzi este în special dirijor, deoarece această activitate îi asigură existența. Însă, timp de mulți ani la începutul carierei muzicale în diverse orchestre, a fost și violonist, contrabasist și acordeonist. Dacă Valentin ar fi acceptat oferta de dirijor militar, poate că cariera sa ar fi fost diferită.

În timpul serviciului militar, Valentin Doni a interpretat la cornul francez. A făcut-o așa de bine, că dirijorul orchestrei militare i-a sugerat să urmeze o carieră de cornist profesionist. Dar el avea alte planuri și idei pentru viitor. Și intuiția nu l-a înșelat.

Astăzi, plus la activitatea de dirijat, Valentin Doni evoluează și ca instrumentist. Ocazional – ca și contrabasist la festivaluri de muzică de cameră din Franța. La Chișinău, organizează „Nopțile pianistice”, un proiect inițiat împreună cu prietenul său, pianistul Michel Bourdoncle, unde dirijează și concerte de muzică de cameră.

„Așadar, în esență, îmi este greu… să aleg. Să spunem așa: profesia mea actuală este cea de dirijor. Dar mă consider și dirijor, și compozitor, pentru că am diplome și în ​​compoziție, și în dirijat. Și ca interpret, mă simt apropiat de orice instrument”, a răspuns Valentin Doni la întrebarea cine este el, de fapt.

Ca și compozitor, Valentin Doni a compus muzică orchestrală și de cameră și a aranjat lucrări populare. Una dintre cele mai semnificative și frecvent menționate lucrări ale sale este Simfonia lui Arhimede, care constă din mai multe părți.

Valentin Doni este membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din Republica Moldova și România. De-a lungul carierei sale de dirijor, a compilat și a interpretat un repertoriu extins de lucrări pentru orchestră, ce cuprind și capodopere ale muzicii mondiale, și compoziții interpretate pentru prima dată.

Dirijorul Valentin Doni participă activ la turnee cu orchestre. A susținut peste trei sute de concerte în Italia, Spania, Franța, Germania, Rusia, Coreea de Sud și multe alte țări.

Talentatul nostru compatriot oferă, de asemenea, un sprijin și o asistență profesională incredibile tinerilor interpreți. Valentin Doni este inițiatorul și organizatorul mai multor proiecte muzicale, unul dintre acestea fiind festivalul internațional anual de muzică clasică „Nopțile pianistice”, desfășurat în Moldova cu sprijinul Alianței Franceze și al Ambasadei Franței.

Valentin Doni și-a dezvoltat propriul stil de lucru cu orchestrele – calm, exigent, perseverent și fără compromisuri. El consideră că, dacă un muzician nu este cinstit cu o partitură, atunci el nu este cinstit nici cu membrii orchestrei. O abordare onestă și profesională este esențială.

Valentin Doni are o fiică, Felicia, care a ales o carieră muzicală. Totuși, așa cum a menționat dirijorul, nu a fost decizia lui, ci a mamei fetei. Felicia avea patru ani, și mama ei a dus-o în Statele Unite. Peste un an, a decis că fiica ei avea nevoie de muzică pentru educația generală, așa că a înscris-o la lecții de pian. Fetei i-au plăcut foarte mult lecțiile și a început să studieze serios.

Tatăl ei, care locuia pe un alt continent, nu a avut prea multă influență asupra fiicei sale, dar a încercat să o ajute cu sfaturi, inclusiv ca solistă în concertele organizate de Alianța Franceză din Moldova în cadrul festivalului „Nopțile pianistice”, apoi în cadrul evenimentelor găzduite de dirijor în Franța și Slovacia. Felicia a devenit pianistă de concert datorită propriei munci asidue, subliniază dirijorul.

Recunoscător patriei

Valentin Doni își amintește și astăzi cu recunoștință de țara sa natală, Moldova, unde s-a născut, a studiat și a făcut primii pași în carieră, și de profesorii care l-au ajutat să se formeze ca persoană și ca muzician.

„Sunt incredibil de fericit și norocos că am avut ocazia să studiez în Republica Moldova, la Conservator, alături de pedagogi minunați, profesioniști, care m-au învățat foarte multe lucruri. Să studiez la Chișinău a fost o mare onoare pentru mine”, își amintește cu recunoștință Valentin Doni.

Moldova chiar se poate lăuda cu talentatul și remarcabilul său fiu, care i-a dus faima în întreaga lume. Valentin Doni este foarte modest, rezervat și delicat, el rareori acordă interviuri. Informațiile disponibile publicului arată că lista sa de titluri este, de asemenea, modestă. În 1999, pentru realizările remarcabile în artă, prin decretul Președintelui Republicii Moldova, i-a fost conferit titlul de „Maestru în Artă”. În 2002, guvernul francez i-a conferit titlul de „Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor”.

Și, în concluzie, nu pot să nu admir una dintre declarațiile maestrului despre sine. Acest om talentat multilateral, fiind întrebat de un jurnalist cum s-ar descrie în trei cuvinte, a răspuns: „Eu nu mă cunosc prea bine!” Așadar, în ciuda unicității sale, are totuși ceva, cu care să surprindă toată lumea!

Lidia Ceban

Preluat de la: Noi.md