Viața lui Mihai Eminescu a fost bântuită de lipsuri, muncă grea și dezamăgiri în viața personală.
Chiar dacă ceea ce contează pentru posteritate este opera literară, întotdeauna suntem curioși să aflăm cât mai multe detalii din biografia sa. Mai jos vă prezentăm câteva momente care scot la iveală trăsături ale personalității lui Mihai Eminescu.
Poetul prefera să lucreze noaptea
Cei care l-au cunoscut pe Eminescu au lăsat în urma lor memorii din care putem să spicuim câteva informații inedite despre marele poet. Teodor V. Ștefanelli descrie cum lucra Mihai Eminescu. „Uneori era atât de adâncit în lucru, că scria până foarte târziu noaptea şi atuncea nici nu mergea seara la cină, ci trimitea pe cineva să-i cumpere pâine, brânză, o sticlă de bere şi lucra mai departe”. Ioan Slavici i-a fost vecin de apartament și i-a cunoscut bine stilul de lucru. „Obiceiul lui era că citea cu glas tare ceea ce îi plăcea, mai ales poeziile, şi făcea multă gălăgie când scria, se plimba, declama, bătea cu pumnul în masă, era oarecum în harţă cu lumea la care se adresa. Îi băteam în perete; el stingea lumânarea şi se liniştea, dar era de rea credinţă şi nu se culca. Peste câtva timp, când credea c-am adormit, aprindea din nou lampa şi iar începea să hodorogească. Mă sculam atunci, mă duceam la dânsul şi-l rugam să mă lase să dorm…” (Ioan Slavici, „Amintiri”).
Rivalitatea cu Alexandru Macedonski
Polemicile dintre scriitori pe o anumită problemă reprezintă de obicei un spectacol de etalare a capacităților de analiză și convingere. Dar se întâmpla ca rivalitatea să se nască din motive mai puțin intelectuale și să se manifeste urât din ambele părți. Alexandru Macedonski s-a impus ca un poet inovator, care a încercat să se îndepărteze de romantism. Însă înălțimile pe care le-a atins autorul „Luceafărului” au provocat în sufletul lui Macedonski invidie și ură. Nici Mihai Eminescu nu rata nicio ocazie în ziarul „Timpul”, ca să-l înțepe pe Alexandru Macedonski, legându-se şi de originea sa sârbească. „Actele aceste de flagelare le voi repeta de câte ori voi avea să lovesc în instinctele bastarde ale acelor străini, romanizaţi de eri de alaltă eri, cari privesc toate în ţara aceasta de «sus în jos». Unul abia sfârşeşte liceul, vine să vândă mărunţişuri şi suliman la Bucureşti, îi merge rău o negustorie şi s-apucă de alta: negustoria literară”, scria Eminescu în „Timpul”. La rândul său, în august 1883, Al. Macedonski a publicat în „Literatorul” epigrama: „Un X… pretins poet acum/ S-a dus pe cel mai jalnic drum…/ L-aş plânge dacă-n balamuc/ Destinul său n-ar fi mai bun/ Căci până ieri a fost năuc/ Şi nu e azi decât nebun”. Efectul a fost unul dezastruos… pentru autor. Lumea literară și-a închis ușile în fața lui Alexandru Macedonski, care s-a autoexilat din acest motiv la Paris.
Eminescu a fost îndrăgostit de verișoara lui I.L. Caragiale
Fiica pictorului C. Lecca din Craiova și verișoara scriitorului I.L. Caragiale, Cleopatra Poenaru era o femeie divorţată cu doi copii. Fostul ei soţ, căpitanul Poenaru, divorţase de ea invocând un flagrant delict amoros cu alt bărbat. Procesul devenise celebru în Bucureşti, dând de furcă câţiva ani tribunalelor bucureştene. Cleopatra Poenaru era cu 10 ani mai în vârstă decât Mihai Eminescu. Poetul a cunoscut-o la Bucureşti la seratele literare, într-un moment când relația cu Veronica Micle se răcise. Cleopatra avea casă pe strada Cometa, o stradă cu plopi. Poetul i-a numărat şi a văzut că erau fără… soţ! De aici, a apărut poezia „Pe lângă plopii fără soţ”? Cleopatra Poenaru era cunoscută drept o frivolă, care obișnuia să flirteze cu bărbații ce roiau în jurul ei, de aceea relația cu Eminescu nu a fost pentru ea decât o aventură. „Tu m-ai ucis moraliceşte. Mi-ai rupt șira spinării, m-ai deşelat moraliceşte, încât nu mai pot avea nicio bucurie în viaţă. Mi-e atât de frig în interiorul inimii, sunt atât de bătrân, Dalilo…”, a scris ulterior poetul în însemnările sale.
Ceasul de buzunar – singura bogăție a poetului
Muzeul Literaturii Române păstrează două obiecte de preț ale lui Mihai Eminescu: ceasul de buzunar (din aur, cu trei capace) și inelul cu monogramă. Prietenii lui scriau mai târziu că, în 1881, tatăl poetului Gh. Eminovici a venit la București să-și vadă fiul. Cu această ocazie i-a cumpărat și dăruit un ceas de aur cu lanț, care l-a costat 40 de galbeni. Nu o dată, Mihai Eminescu avea să-și amaneteze ceasul de multe ori, după nevoi. Într-o scrisoare adresată Veronicăi Micle la Iași, îi scrie: „Şi încă să mai ştii una. Mi-am scos ceasornicul meu de aur de unde şedea cu chirie la părintele Strul Avrum şi mă fudulesc cu el. Ştii tu că el e pururea posibilitatea imediată de-a te aduce la Bucureşti cu nepusă-n masă, căci el reprezintă oricând capitalul necesar pentru transportul celui mai scump odor ce-l am eu în Iaşi, încât eu îmi imaginez următoarea consecuţiune în prezenţa celor două odoare ale mele: când tu vei fi aici, el poate lipsi, când tu vei lipsi, el va-ncerca să vie la loc. Îţi poţi tu închipui a cui prezenţă o prefer. Ce faci c-un ceasornic? Te uiţi la el. Pe când cu tine? Câte nu facem noi de par ceasurile minute şi zilele sferturi de ceas?”.
Regina Elisabeta l-a tradus pe Eminescu
Opera lui Mihai Eminescu a fost tradusă în toate limbile europene, precum și în limbile arabă, hindi, chineză și japoneză. Primele traduceri, în limba germană, le-a făcut chiar Regina Elisabeta a României, care l-a chemat odată la Palatul Peleș pe Eminescu, pentru a-l determina să colaboreze la proiectele ei culturale, însă el a refuzat să fie un poet de curte. Printre traducătorii lui Eminescu se numără Lucian Blaga și poetul maghiar Ady Endre. În 2001, a apărut un volum de poezii ale lui Eminescu traduse în limba Esperanto.
Pe scurt:
– Poezia „Kamadeva” este ultima poezie tipărită în timpul vieții poetului, fiind publicată în revista ieșeană „Convorbiri Literare” în data de 1 iulie 1887.
– Există un singur film despre viața lui Mihai Eminescu, „Luceafărul”, regizat de Emil Loteanu, și apărut în anul 1987. Mihai Eminescu apare ca personaj secundar și în pelicula „Un bulgăre de humă” (1989) al lui Nicolae Mărgineanu. Filmul relatează viața matură a scriitorului Ion Creangă.
– 9495 Eminescu este un asteroid descoperit, în 1971, la Observatorul Palomar, California. Diametrul asteroidului constituie circa 6 km. Se poate apropia la 140 milioane km de Pământ. Când fost descoperit, la 26 martie 1971, de către astronomii americani, aceștia l-au numit simplu 9495. În anul 2000, an care a fost declarat „anul Eminescu”, președinta Comitetului Național Român de Astronomie, Magda Stavinschi, a anunțat că Uniunea Astronomica Internațională (IAU) i-a atribuit asteroidului 9495 numele lui Mihai Eminescu.
Preluat de la: Timpul.md