După opt-nouă ani, partidele de la guvernare se consumă / Începe numărătoarea inversă pentru PSRM?

 

Despre moralitatea guvernanților, nu mai vreau să scriu. Asta ar însemna să scriu despre nimeni. În schimb, continui să promovez ideea despre „mitul managerilor”, cărora li se încredințează portofolii ministeriale. Criza provocată de COVID-19 vine să demonstreze, o dată în plus, impertinența și obediența demnitarilor care „se trezesc” în fotolii pe care nu le merită și mai mult, le solicită să gestioneze cu persoane care le sunt cu multe capete superioare.

În toate statele cu demnitari maturizați democratic (Canada, Franța, Italia) vedem reportaje, confesiuni ale medicilor din sălile de terapie intensivă, la noi – ministrul Sănătății organizează videoconferințe cu managerii instituțiilor spitalicești (!).

Vreau să zic că din această criză pandemică vom ieși mai înțelepți, mai temperați la cheltuieli glamouriste (sper), cu salariile medicilor egale cu cele ale juriștilor și „steluțelor” de TV. Dar, important, să terminăm odată pentru totdeauna cu numirea în funcții ministeriale pe criterii de obediență partidistă și să revenim la paradigma numirii după criteriul competenței. Duverger, cred, când scria despre funcțiile partidelor și selectarea cadrelor nu a intuit că un jurist poate conduce cu armata de medici, iar un medic cu o armată națională. O tempora! O mores!

Nu știu de ce tergiversează opoziția noastră, care este atât de marginalizată de actuala putere PSRM –PDM! Ar trebui de cerut imperativ revizuirea organigramei Guvernului Republicii Moldova. Ministerul Sănătăți trebuie să devină o entitate de sine stătătoare în Guvern. La București, Orban, bunăoară, nu a comasat cele două ministere (ministerul Sănătății vs Muncii și protecție sociale). Se vedem și cine sunt deținătorii portofoliului de ministru al Sănătății. Canada – ministrul Sănătăţi, Patty Hajdu –doctor. Livier Véran, ministrul francez al Sănătăţii, este medic neurolog. Nelu Tătaru, ministrul român al Sănătăţii, medic chirurg etc. Nu vreau sa fac, aici, studiu de caz.

Avem nevoie de un echilibru democratic. Poate Pavel Filip încearcă să se reorienteze mai bine în spațiul politic actual..? Această majoritate nu este de lungă durată. Într-un studiu de caz științific o pot demonstra mai ușor. Se epuizează energia internă a PSRM- ului. Studiile științifice ne arată că ciclul de evoluție în ierarhia puterii a unui partid oscilează între 8-9 ani, în Republica Moldova. Este valabil în cazul PCRM (2001-2009), PDM (2010-2019). Și va fi relevant în cazul PSRM , care s-a „implementat” în peisajul puterii începând cu martie 2012, când cei trei comuniști (Dodon, Greceanîi, Abramciuc) evadează din PCRM și participă la alegerea șefului statului. (Asta este metoda observației în știință.)

Or, în toamnă trebuie să numărăm bobocii… altfel, și sănătoși…

P.S. Vreau multe sa spun despre obediența față de putere și neprofesionalismul de la TV M1, dar în altă postare. Doar atât – conducerea confundă două categorii distincte „televiziunea puterii” vs „televiziunea publică”, în favoarea impardonabilă a primei. Dar, si aici conducerea a fost aleasă după criteriul obedienței nu a meritocrației.

Aurelia Peru / https://anticoruptie.md 


Preluat de la: Timpul.md