Extrem de favorabile vieţii prin munţii impăduriţi oferind protecţie naturală, peşteri şi materiale de construcţii (piatră, lemn), sare, minereuri de cupru şi fier, vânat, păşuni, depresiuni intramontane adăpostite, propice agriculturii, brăzdate de ape, etc., ţinuturile româneşti numite abuziv, în ultimele sute de ani, „secuime”, au oferit dintotdeauna un habitat ideal hominizilor, apoi comunităţilor umane.
Astfel, izvoarele arheologice atestă succesiunea acestor comunităţi în:
Paleoliticul mijlociu (cca. 120.000- 35.000 î.e.n.) prin descoperirile de la Sita şi Întorsura Buzăului, Leţ, Scaune, Bicaz, Bistricioara, etc., cultura musteriană a vânătorilor neanderthalieni de urşi de peşteră fiind identificată la Biborţeni, Brăduţ, Mereşti, Topliţa Română, Brădeşti,Târnăviţa etc.
Paleoliticul superior (cca. 35.000-15.000 î.e.n.), dominat de Homo Sapiens, creator al civilizaţiilor aurignaciană (35.000-25.000) atestată la Dârţu, Bistricioara, Scauneşi Bardoşu (Bazinul Ceahlăului), Hăghig (Covasna) şi Peştera Calului (Harghita) şi gravettiană (cca. 25.000-15.000 î.e.n.) semnalată la Dârţu-Ceahlău şi Bistricioara.
Epipaleolitic sau mezolitic (cca. 15.000-6.500 î.e.n.) comunităţile de culegători şi vânători ale civilizaţiei swideriene fiind atestate la Scaune şi Bardoşu iar cele ale civilizaţiei tardenoisiene în depresiunea de la Întorsura Buzăului.
Neoliticul timpuriu (cca. 6.500-4.800 î.e.n.) al primelor comunităţi stabile de cultivatori este atestat la Leţ (I-III), Turia, Cernat, Sfântu-Gheorghe-Bedehaza, în total 20 dedescoperiri aparţinând culturii Starcevo-Criş fiind făcute în judeţul Covasna şi 5 în judeţul Harghita.
Neoliticul mijlociu (cca. 4.800 – 3.500 î.e.n.) atestat la Bancu (Harghita) şi Turia (Covasna).
Neoliticul târziu (cca. 3.500 – 2.700 î.e.n.) dominat de civilizaţiile Boian, atestată la Cernat, Covasna, Petriceni, Reci, Turia, Vâlcele, etc. (judeţul Covasna) şi Bancu, Ciuc, Sângeorgiu (Harghita) şi Precucuteni, identificată la Estelnic, Moacşa, Turia, Sfântu Gheorghe şi Bancu.
Eneoliticul (2.700-2.000 î.e.n.) marcând trecerea spre epoca bronzului, prin înflorirea comunităţilor locale în cadrul civilizaţiilor Ariuşd-Cucuteni (descoperiri la Târgu-Mureş, Bod, Cristurul Secuiesc, Lisnău, Cernatu de Sus, Reci, Malnaş-Băi, etc.) care pune în valoare zăcămintele de cupru de la Bălan, Petreşti (atestată la Ciceu, Mereşti,Sânzieni şi Caţa) şi a culturilor Tiszapólgar-Bódrogkéresztur – „Toarte pastilate” (descoperiri la Gheorgheni, Mugeni,Cristur, Reci, Topliţa, Ojdula, Sfântu-Gheorghe, Malnaş,Vârghiş, etc.).
Creşte în importanţă păstoritul, se introduce calul domestic, se răspândesc uneltele de aramă şi obiectele de argint.
Culturile Coţofeni (35 descoperiri în Covasna, între Odorhei şi Cristur, şi 45 în Harghita, între Miercurea-Ciuc şi Tuşnad) şi a Amforelor sferice (atestată la Sânmartin-Harghita) marchează, prin „venirea” indo-europenilor, trecerea la epoca bronzului.
Epoca bronzului (cca. 2.000-800 î.e.n., timpuriu, cca. 2.000-1.700, mijlociu, cca. 1.700-1.400, târziu, 1.400-1.200, de tranziţie la Hallstatt, cca. 1.200-800 î.e.n.) este epoca aşezărilor fortificate şi a primei cristalizări etnice în spaţiul românesc, în jurul anilor 1800-1700 î.e.n. – sinteza tracă, tracii nord-balcanici, purtând nume regionale între Balcani şi Carpaţii Păduroşi, Dunărea Mijlocie şi Nipru (geţi, apulli, daci, carpi, costoboci, buri, suci, moeşi, odrişi, etc.), fiind convenţional numiţi de istorici „geto-daci”.
Primele culturi atestate în regiune sunt Zăbala (propusă de Zoltan Székely după cetatea Zăbala din judeţul Covasna), Schneckenberg (24 descoperiri în Covasna, 10 în Harghita) căreia-i aparţine începutul complexului de fortificaţii de la Jigodin-Miercurea Ciuc (săpat de Petre Roman care a demonstrat că, cetăţile geto-dace, închinzând depresiunea Ciucului, se succed, două câte două, până în primele secole ale erei noastre) şi Grupul Gornea-Orleşti-Zoltan, identificat în anii 1996-2001 la Zoltan, în Covasna.
Cristalizarea tracă, marcată de depozitele de aur şi obiectelede cupru de la Ţufalău şi Pădureni (Covasna) este ilustrată de descoperiri aparţinând culturilor Costişa-Ciomortan (Şoimeni, Zoltan, Poian, Peteni, etc.) şi Wietenberg (33 de situri în Covasna, 52 în Harghita). Bronzul târziu aparţine Culturii Noua, atestând progrese importante în metalurgie şi prelucrearea osului (depozite la Arcuş, Turia, Miercurea-Ciuc, descoperiri la Jigodin, Nicoleni, Brăduţ şi Zoltan).
În veacurile XII-VIII se generalizează Hallstattul tracic.
Hallstatt-ul (prima vârstă a fierului) tracic este atestat prin peste 200 de aşezări deschise descoperite în zona Carpaţilor Răsăriteni (Miercurea Ciuc, Odorhei, Sâncrăieni, Sfântu Gheorghe, Târgu Secuiesc, Bixad, Ghidfalău, etc.), protejate de c. 34 fortificaţii în puncte strategice şi aşezări fortificate, în general în apropierea exploatărilor miniere şi izvoarelor termale (Cernat, Bodoc, Tuşnad, Porumbenii Mari, etc.).
Tracii practicau agricultura, păstoritul transhumant, comerţul, exploatau sarea, cuprul minelor de la Bălan (depozite de bronzuri s-au găsit la Bancu, Delniţa, Sâncrăieni, Corund, Zagon, Târgu-Secuiesc, Turia) şi fierul (un atelier de fierărie s-a descoperit la Cernat).
Trecerea la cea de-a doua vârstă a fierului (Latène geto-dac), în veacurile VI-V, a fost însoţită de pătrunderea sciţilor agatârşi, ca prim IZVOR NARATIV, Herodot menţionându-i alături de geţi pe agatârşi şi „ţara” lor din Carpaţii Răsăriteni, în curs de asimilare în lumea tracă băştinaşă (descoperiri la Cristur, Sâncrăieni, Boroşneu Mare, Oituz, Reci, Sfântu Gheorghe) şi a celţilor identificaţi la Inlăceni, Cristur, Şoimăneşti, Biborţeni, Brateş.
Arheologia atestă pentru secolele următoare dezvoltarea socială şi creşterea populaţiei ca urmare a dezvoltării economice, marcată de extinderea exploatării cuprului la Bălan, a fierului din Depresiunea Ciucului şi Baraolt (Racu, Ciceu, Mihăileni, Liliceni, Biborţeni, Jigodin I-III), a sării din zona Praid-Sânpaul (Şoimuşu Mare, Săcel, Porumbenii Mari, Odorhei, Zitia, Bădeni), tufului de andezit din zona Racoş-Munţii Gurghiului, cinabrului (Sântimbru) necesar prelucrării aurului şi a comerţului la mare distanţă.
Amenajări de drumuri comerciale au fost identificate la Valea Seacă şi Covasna.
În toate aşezările se regăsesc vase greceşti şi romane (imitate pe plan local la Moreşti, Covasna şi Jigodin), piepteni de os sud-dunăreni sau germanici, mărgele celtice, cercei elenistici, sticlărie şi fibule romane şi, în special, monede greceşti, romane şi autohtone (imitaţii) în 27 de tezaure.
Preluat de la: Timpul.md