În același timp, dacă intrăm în esența obiectivelor stabilite de politicienii respectivi, nu este vorba despre unire, ci despre aderarea Republicii Moldova la România în condițiile României și, în consecință, despre lichidarea completă a statului moldovenesc.

Despre necesitatea desfășurării unor negocieri nu se vorbește – unirea ar trebui să aibă loc repede, așa cum s-a întîmplat cu anexarea Basarabiei și Transilvaniei în 1918, precum și a Bucovinei de Nord în 1920. Conform legii „faptului împlinit”, care este invenția și mîndria diplomației românești.

În ciuda faptului că autoritățile oficiale ale României au recunoscut întotdeauna în cuvinte suveranitatea și independența Republicii Moldova, practic întreaga elită românească consideră problema aderării Moldovei la România o chestiune de timp. Acesta este motivul politicii de românizare a tot și a toate, pe care Bucureștiul a impus-o în mod insistent și sistematic în Republica Moldova de-a lungul tuturor anilor de independență a Republicii Moldova. Acesta este motivul pentru care Bucureștiul oficial, care are tratate corespunzătoare cu toate țările vecine, evită cu grijă orice negocieri legate de încheierea unui tratat de frontieră cu Republica Moldova, nerecunoscînd, de fapt, existența unei frontiere de-a lungul rîului Prut.

În același timp, elita statului vecin înfrățit nu poate înțelege și accepta faptul că unionismul nu are o bază politică în Republica Moldova, ceea ce se datorează mai multor factori principali:

Astfel, unioniștii nu au o bază în Republica Moldova pentru realizarea Unirii.

Unionismul românesc nu are nici sprijin internațional, deoarece majoritatea țărilor europene, inclusiv Ucraina, nu sînt interesate de consolidarea României și, în plus, există poziția Rusiei, care prin conflictul transnistrean nerezolvat, precum și prin forțele politice pro-ruse din interiorul țării, continuă să influențeze procesele din Republica Moldova.

În prezent, circumstanțele sînt de așa natură, încît preluarea Moldovei de către București este nerealistă, însă, dacă privim în viitorul îndepărtat, un astfel de dialog între elitele celor două țări este posibil, dar numai în condiții egale.

Pentru aceasta, statul român ar trebui să-și înceteze activitatea anti-moldovenească, iar elita românească – să se pregătească pentru discutarea unor compromisuri reale, după realizarea cărora este posibilă unirea celor două state frățești într-un viitor îndepărtat. Între unioniștii din cele două țări se propun a fi discutate următoarele teme:

Timpul va arăta dacă elita românească este pregătită pentru un astfel de dialog, dar, între timp, problema unirii trebuie scoasă de pe agendă, iar relațiile dintre state ar trebui construite pe baza sprijinului reciproc și a cooperării, lăsînd deoparte problemele controversate pînă la vremuri mai bune.

Preluat de la: Noi.md