Interesul pentru polul sudic lunar a crescut anul trecut, cînd misiunea Chandrayaan-3 a Indiei a reușit prima aterizare ușoară în zonă, la doar cîteva zile după ce nava spațială rusă Luna-25 s-a prăbușit în timp ce încerca să realizeze aceeași performanță.
NASA a selectat regiunea ca loc de aterizare pentru misiunea sa Artemis III, care ar putea marca întoarcerea astronauților pe Lună încă din 2026, iar China are, de asemenea, planuri de a crea viitoare habitate acolo. Dar acum, un studiu finanțat de NASA trage un semnal de alarmă: Pe măsură ce miezul Lunii se răcește și se micșorează treptat, suprafața sa dezvoltă pliuri, precum un strugure care se transformă într-o stafidă, care creează „cutremure lunare” ce pot dura ore întregi, precum și alunecări de teren.
La fel ca restul suprafeței satelitului natural, zona polului sud care face obiectul unui interes atît de mare este predispusă la aceste fenomene seismice, ceea ce ar putea reprezenta o amenințare pentru viitorii coloniști și echipamente umane. „Acest lucru nu este pentru a alarma pe nimeni și, cu siguranță, nu pentru a descuraja explorarea acelei părți a polului sud al Lunii”, a declarat autorul principal al studiului, Thomas R. Watters, cercetător senior emerit în cadrul Centrului pentru Studii Pămîntene și Planetare al Muzeului Național al Aerului și Spațiului, „ci pentru a atrage atenția asupra faptului că Luna nu este acel loc benign unde nu se întîmplă nimic”.
Luna s-a micșorat cu aproximativ 45 de metri în circumferință în ultimele cîteva milioane de ani, un număr semnificativ în termeni geologici, dar prea mic pentru a provoca vreun efect de undă pe Pămînt sau în ciclurile mareelor, potrivit cercetătorilor. Pe suprafața lunară însă este o altă poveste. În ciuda a ceea ce ar putea sugera aspectul său, Luna are încă un interior fierbinte, ceea ce o face să fie activă din punct de vedere seismic. „Există un nucleu exterior care este topit și care se răcește”, a spus Watters.
„Pe măsură ce se răcește, luna se micșorează, volumul interior se schimbă, iar crusta trebuie să se adapteze la această schimbare – este o contracție globală, la care contribuie și forțele mareice de pe Pămînt”. Cum este afectată cursa spațială internațională Deoarece suprafața lunii este fragilă, această tracțiune generează fisuri, pe care geologii le numesc falii. „Aceste falii sunt foarte tinere și se întîmplă lucruri. De fapt, am detectat alunecări de teren care au avut loc în perioada în care Lunar Reconnaissance Orbiter s-a aflat pe orbita Lunii.”, a spus Watters. Lunar Reconnaissance Orbiter, sau LRO, a fost lansat de NASA în 2009 și cartografiază suprafața Lunii cu diferite instrumente.
Preluat de la: Noi.md