Un detaliu interesant și care ne-a scăpat la toți. Atât conform legislației rusești (Legea cu privire la tratatele internaționale ale Federației Ruse și Codul bugetar al Federației Ruse), cât și conform practicii lor constante, acordurile de oferire de către Federația Rusă a creditelor către alte state LA ÎNCEPUT SE APROBĂ DE CĂTRE GUVERNUL FEDERAȚIEI RUSE, IAR DUPĂ ACEEA SE SEMNEAZĂ DE CĂTRE REPREZENTANȚII GUVERNELOR FEDERAȚIEI RUSE ȘI CELUI CĂRUI I SE ACORDĂ CREDITUL. Adică la început se aprobă Hotărârea Guvernului și doar după aceea se semnează Acordul.

Luăm, pentru exemplificare, ultimele trei acorduri de acordare a creditelor semnate de Federația Rusă cu alte state:

1) Acordul încheiat cu Serbia în 2019: la 18 octombrie 2019 proiectul acordului este aprobat de Guvernul Federație i Ruse, iar la 19 octombrie 2019 acordul este semnat de reprezentanții celor două guverne.

2) Acordul încheiat cu Belarus în 2017: la 19 august 2017 proiectul acordului este aprobat de Guvernul Federație Ruse, iar la 30 august 2017 acordul este semnat de reprezentanții celor două guverne.

3) Acordul încheiat cu Bangladesh în 2016: la 14 iulie 2016 proiectul acordului este aprobat de Guvernul Federație Ruse, iar la 26 iulie 2016 acordul este semnat de reprezentanții celor două guverne.

Și în toate cazurile este așa, am verificat cîteva zeci de acorduri plasate pe mid.ru – la început Hotărârea Guvernului, apoi semnarea.

Dar în cazul Republicii Moldova?

În cazul nostru, la 17 aprilie 2020 acordul este semnat de reprezentanții Chișinăului și a Moscovei (la nivel de ambasador și viceministru de finanțe). Însă, atenție, înainte de semnare NU EXISTĂ NICIO HOTĂRÂRE A GUVERNULUI FEDERAȚIEI RUSE DE APROBARE A ACORDULUI așa cum prevede legislația lor și așa cum s-a întâmplat în toate celelalte cazuri.

Deci, aparent, este o încălcare a legislației Federație Ruse.

Întrebarea este de ce s-a procedat așa?

Sergiu Litvinenco / Facebook.com

Preluat de la: Timpul.md