Aproximativ un milion de moldoveni stabiliți în străinătate evită să se întoarcă definitiv în țară, deși mențin legături strânse cu familia și trimit remitențe regulate. Principalul motiv al acestei reticențe este sărăcia endemică din Rep. Moldova, unde salariile rămân insuficiente pentru un trai decent, iar oportunitățile de muncă bine plătită sunt limitate. Această situație economică precară face ca revenirea să pară o renunțare la standardul de viață dobândit în străinătate1.

Corupția sistemică și birocrația sufocantă constituie al doilea factor determinant în decizia moldovenilor de a rămâne în diaspora. Mulți dintre cei care au experimentat sisteme administrative transparente în țările de adopție nu mai pot accepta realitatea moldovenească, unde obținerea unor servicii de bază necesită adesea „pile” sau plăți informale. Această situație generează un sentiment de umilință și frustrare care descurajează repatrierea.

Sistemul medical subdezvolt și infrastructura educațională deficitară completează tabloul factorilor care îi determină pe moldoveni să rămână în străinătate. Părinții care și-au crescut copiii în sisteme de sănătate și educație performante ezită să-i expună la standardele inferioare din Rep. Moldova. Paradoxal, costul vieții în Rep. Moldova a ajuns comparabil cu cel din multe țări europene, făcând țara scumpă pentru săraci și riscantă pentru cei care muncesc cinstit, ceea ce transformă revenirea într-o decizie economică irațională pentru majoritatea diasporei.

Preluat de la: Timpul.md