Marea Unire de la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918 s-a desfăşurat în plină pandemie de gripă spaniolă, boala care a omorât în perioada 1918 – 1919 peste 50 de milioane de oameni în întreaga lume.
Gripa spaniolă considerată cea mai letală pandemie din istoria umanităţii, după Moartea neagră, din secolul al XIV-lea. Caracteristica neobişnuită a gripei spaniole a fost că a produs o mortalitate mai mare în rândul tinerilor adulţi (20 – 40 de ani) decât oricare altă gripă. Se estimează că cel puţin 10% dintre cei îmbolnăviţi au decedat. Gripa s-a extins rapid după întoarcerea soldaţilor de pe front.
Cercetătorii cred că sistemul imunitar ale soldaţilor era slăbit datorită tensiunii luptelor, atacurilor chimice, mărind astfel probabilitatea de a se contracta boala. Cauza bolii nefiind încă cunoscută, mijloacele de tratament au fost reduse, de cele mai multe ori tradiţionale: chinină, aspirină, ceaiuri, tonice cardiace (camfor) etc.
ROMÂNII SIMPLI SE APĂRAU CU MĂRGELE DIN CĂŢEI DE USTUROI
În octombrie – noiembrie 1918, în România şi în Transilvania, era perioada maximă de răspândire a epidemiei, la fel ca şi în restul Europei. În aceste condiţii epidemice cu totul deosebite a trebuit organizat evenimentul de la Alba Iulia, care a adunat peste 100.000 de români. Autorităţile au pregătit patru puncte de prim ajutor unde cei care aveau nevoie primeau tratament medical. Istoricul Tudor Roşu, de la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia, a publicat o cercetare cu privire la efectele gripei spaniole asupra Marii Uniri. Documentul a fost inclus şi în volumul ”1 Decembrie 1918”, publicat de acesta în 2020.
Tudor Roşu afirmă că în urmă cu 102 ani au existat puţine măsuri de protecţie, masca fiind la momentul respectiv o mare necunoscută pentru locuitorii Transilvaniei. ”Măsurile profilactice trebuie contextualizate, fireşte, în mentalitatea epocii, cu imperativele acelor zile de noiembrie târziu. Decalajul faţă de statele apusene, unde se încercau metode moderne de profilaxie, de la măşti de protecţie la izolarea celor afectaţi, e vizibil. În spaţiul transilvan, după unele mărturii ale evenimentului de la 1 Decembrie, oamenii purtau în jurul gâtului mărgele din căţei de usturoi, în speranţa prevenirii gripei. Ideea de izolare, de a nu călători, bolnav fiind, nu exista.
Exemplul octogenarului Gheorghe Pop de Băseşti, care a călătorit spre Alba Iulia într-o stare avansată a bolii, a fost perceput ca unul vecin cu eroismul. El a ajuns în oraşul unirii în 30 noiembrie, «dar oboseala drumului l-a doborât la pat. Cu toată febra ce-l muncea, el s-a ridicat, a venit să prezideze Adunarea Naţională şi să-i binecuvânteze rostul fericit»”, spune istoricul. Un alt mare lider al Unirii, Ştefan Cicio Pop era departe de deplinătatea forţelor sale fizice, iar medicii îi interziseseră să părăsească patul pentru că era grav bolnav. Acesta a spus, ulterior, cu mândrie că ”boala nu m-a putut opri”.
”Desigur, în prezent astfel de exemple ar fi total negative, percepute ca facilitând răspândirea gripei, dar la 1918 paradigma era cu totul alta. Vocea Albei Iulia era mai puternică. Prin urmare, cei care au absentat chiar nu au putut fac deplasarea, fizic vorbind. Dorinţa de a lua parte la Adunarea Naţională a pierdut, în numeroase cazuri, în faţa incapacităţii fizice generate de boală”, afirmă Tudor Roşu.
DELEGAŢI BLOCAŢI ACASĂ DE PANDEMIE
Cu boala spaniolă ”pretutindeni”, organizarea Adunării Naţionale a avut de suferit. Mai mulţi delegaţi ce trebuiau să reprezinte naţiunea română au lipsit de la Alba Iulia, îmbolnăvindu-se, foarte probabil, în răstimpul trecut de la delegarea lor ca reprezentanţi ai naţiunii (cele mai multe alegeri s-au organizat în 25-27 noiembrie) şi data programată pentru călătoria la Alba Iulia (în general, 29-30 noiembrie).
”Foarte posibil ca un anumit segment de deputaţi să fi lipsit de la Alba Iulia fără să fi înştiinţat comitetul organizatoric de acest lucru printr-o telegramă, după cum e la fel de posibil ca anumite telegrame sau altfel de documente, care anunţau lipsa unor deputaţi, să se fi pierdut. De asemenea, unii dintre cei care îşi anunţau lipsa nici nu apar în credenţionale/mandate, semn că între timp au fost înlocuiţi, ori de supleanţi, ori de alte persoane, iar credenţionalele schimbate. Oricum, e imposibil de stabilit numărul celor care au absentat pe caz de boală doar în baza documentelor existente. O bună parte s-au păstrat în colecţiile Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia”, completează istoricul de la Muzeul Unirii. Telegramele sau scrisorile păstrate conţin de obicei următoarele informaţii: anunţă regretul de a nu putea participa; motivează cu efectele bolii, menţionând adesea şi că e vorba de gripă; subliniază, aproape în fiecare caz, că sunt de acord cu deciziile ce urmează să se ia, ori, în mod explicit, vorbesc despre unirea cu România, ruperea de unguri etc.
“Zac în boală spaniolă cu aprindere la plumâni […] sufleteşte însă sunt cu voi iubiţi fraţi români şi cu tot focul şi căldura sufletului […] aderez la hotărârea Constituantei”, anunţa Ioan Sociu din Sibiu. De asemenea, preotul Nemeş şi învăţătorul Chintoanu din Satu Nou al Bârsei transmiteau următoarele:
“Regretăm căci din cauza morbului ce ne stăpâneşte nu putem lua parte personale la marea adunare naţională română, cu sufletul suntem însă între d-voastre”. Un alt delegat căuta resurse fizice pentru a putea face deplasarea la Alba Iulia: “Gripa spaniolă, care abia cu şase săptămâni în urmă mi-a răpit soţia, s-a înstăpânit şi asupra mea, trântindu-mă la pat. Cuprins de patru zile de ferbinţeli, zadarnic caut leacul care să mă pună în picioare, ca să pot şi eu să merg la Alba Iulia pentru a mă achita de îndatorirea mea ca român cinstit şi ca delegat al bisericii mele naţionale”. Documentele rămase în arhive nu menţionează dacă Adunarea istorică de la Alba Iulia a contribuit la extinderea pandemiei în Transilvania. Nu a existat o cercetare în acest sens. Boala avea să îşi reducă treptat prezenţa în a doua parte a anului 1919 şi în 1920.
TEORIA GAZELOR DIN RĂZBOI
Ca şi în prezent, cu referire la pandemia de COVID-19, şi în urmă cu 102 ani existau multe teorii cu privire la originea bolii. Una dintre acestea susţinea că gripa era provocată de gazele de la front. „Epidemia spaniolă – după părerea unui fisiolog german, nu e causată de baccili, ci de gazele veninoase, întrebuinţate pe câmpul răsboaielor ani de-a rândul, ca mijloace de luptă, cari apoi s-au estins şi au saturat în o măsură oarecare întreaga pătură de aer ce înveleşte globul pământesc. Cazurile de boală spaniolă au în adevăr aspectul otrăvirilor cu masse. Oricât de îndrăsneaţă şi aventurioasă nu s-ar părea teoria fisiologului, nu se poate chiema absurdă, dacă ne cugetăm câte milioane de mc de gaze rărite, toate ceva mai grele decât aerul, au fost răspândite de vânturi în întreaga atmosferă. E deci probabil că şi în starea de azi a lor foarte rărită sunt otrăvitoare. (…) teoria gazelor, dacă se dovedeşte de adevărată, va arunca o lumină nouă asupra barbariilor împreunate cu răsboiul”, scria în 1918 ziarul Românul.
Însăşi Regina Maria a fost afectată de boală, cu efecte maxime la o săptămână după data de 1 Decembrie. Regina a lăsat în jurnalul său o descriere elocventă a modului de manifestare a bolii: „Am fost bolnavă, foarte bolnavă, lovită brusc şi pe neaşteptate, pe la spate, cum s-ar spune, şi am fost ţintuită la pat – tocmai când lumea voia să se bucure alături de mine. Boala m-a luat de sâmbătă: m-am trezit cu capul greu şi dureros, am îndurat cu greu câteva audienţe şi chiar m-am dus cu automobilul la palat (…) Dar mă simţeam stoarsă de puteri (…) Dar am fost bolnavă – o boală oribilă, dureroasă, cum nu am avut în viaţa mea. Zile întregi de febră chinuitoare şi greaţă, slăbiciune, halucinaţii crunte şi insomnie neîntreruptă, până am crezut că voi înnebuni. Deci aceasta e celebra gripă spaniolă – ei bine, acum ştiu că nu e de glumă cu ea. Şi, vai, bietul meu cap, cât a suferit şi ce supliciu teribil era totul, orice sunet, orice miros, orice gust, orice culoare, până şi forma şi numele lucrurilor îmi făceau greaţă şi mă oripilau. Eram o fiinţă schimbată, nenorocită, slabă şi adusă în pragul disperării de atîta durere de cap şi stare groaznică de boală care mă lăsa fără vlagă.”
Preluat de la: Timpul.md