În episodul trei, discutăm de ce găurile negre nu sunt distrugere, ci ordine. Cum lumina se poate opri și deveni materie. De ce Universul nu judecă, ci structurează, nu cunoaște ce e bine și ce e rău, și ce înseamnă asta pentru noi.

Victor Borșevici este om de știință, filosof și fost ambasador al Republicii Moldova în China. Ipoteza sa despre natura găurilor negre nu este doar un model științific, ci o încercare originală de a conecta mecanica cuantică cu gravitația, cultura cu cosmosul și lumina cu materia.

Conversația are loc la Orheiul Vechi, printre stînci și mănăstiri, unde stelele sunt deosebit de strălucitoare, iar gîndurile – deosebit de profunde. Și episodul patru? Este pe drum. Cum se spune la Butuceni, este chiar după colț.

Orheiul Vechi. Locul în care stelele nu se tem să fie ele însele

La Orheiul Vechi, stelele sunt deosebit de strălucitoare. Aici ele nu sunt estompate de strălucirea orașului și se pare că sunt mai multe ca de obicei. Canionul tăiat de vechiul Răut este unul dintre acele locuri, în care spațiul respiră diferit. Stînci, schituri monahale, o liniște care nu sperie – mai degrabă cheamă. Toate acestea evocă cugetări – despre începutul timpului, despre cosmos, despre noi înșine.

Am venit aici să vorbim cu un om, care privește stelele nu ca un romantic, ci ca un fizician, astronom și filosof. Ipotezele sale fundamentate experimental și teoretic despre natura găurilor negre și rolul lor în evoluția Universului au fost discutate la conferințe internaționale ale astrofizicienilor și cosmologilor la Roma, Pescara și Albena. Publicațiile sale sunt înregistrate la NASA. Acum a primit o invitație de a vorbi la conferințe internaționale relevante la Londra și Paris.

„Găurile negre nu sunt doar în spațiu. Există și în capetele noastre”

„Două lucruri nu încetează să-mi excite imaginația: găurile negre de pe cer – și găurile negre din capul nostru.”

Zîmbesc. El – nu. Pentru el, acesta nu este un joc de cuvinte, ci un diagnostic al epocii. Vorbește despre „ignoranța militantă”, despre cum oamenii se tem să cugete. Cum cenzura – nu numai politică, dar și cea culturală – îi împiedică să pună întrebări.

„Această ignoranță nu este doar o lipsă de informații. Este o împotrivire activă cunoașterii. Oamenii nu vor să înțeleagă, pentru că înțelegerea necesită efort. Iar efortul este durere”.

Își amintește de Kant, Nietzsche și de înțelepții chinezi. Spune că cosmosul și cultura sunt una. Că stelele nu sunt doar corpuri, ci semnificații. Că astronomia este cea mai veche formă de filosofie.

„Strămoșii noștri priveau spre cer ca să înțeleagă cînd să semene, cînd să secere. Dar au înțeles și cum să trăiască. Ce este bunătatea. Ce este ființa umană”.

El vorbește – și nu vrei să-l întrerupi

Are mișcări simple și precise. Nu gesticulează și nu își flutură brațele. Toată energia acestui om este concentrată în mintea lui. Vorbește ca și cum ar construi o arhitectură: gînd după gînd, cărămidă după cărămidă. Uneori deviază de la subiect – dar nu se pierde; dimpotrivă, subliniază metaforic ideea care urmează. Nu este o abatere – este un imbold.

Este calm. Încrezător. Are un simț al umorului subtil, aproape imperceptibil, dar întotdeauna potrivit. Nicio ironie, niciun gest superior. În spatele tuturor acestora se află educație, tact și un intelect care nu necesită dovezi. Erudiția sa nu este simulată. Poate vorbi despre astronomie, iar în minutul următor – despre filozofia, arheologia sau istoria chineză. Și nu observi cum a deviat conversația – pentru că tocmai aceste cotituri îi dau farmec.

„Lumina se poate opri. Și poate deveni materie”

Îl întreb despre ipoteza principală. Dă din cap, ca și cum ar ști că vom ajunge la asta.

„Acum vreo cincisprezece ani, fizicienii germani au făcut un experiment. Două oglinzi, un laser – și lumina s-a oprit. Fotonii, care de obicei călătoresc cu viteze extreme, au încremenit brusc. Lumina s-a condensat. A căpătat masă.”

Domnul Borșevici face o pauză. Nu se uită la mine, ci undeva în lateral, ca și cum ar verifica dacă a spus totul.

„Nu este doar frumos. Este fundamental. Lumina, pe care o credeam imaterială, a devenit materie. Și cine a prezis asta? Einstein. Și Bose. Au spus că fotonii se pot condensa. Și acum este deja un fapt dovedit.”

O capsulă de sens: Cine este Shatyendranath Bose?

Un fizician indian care a propus ideea unui condensat de fotoni. Einstein l-a susținut și, împreună, au descoperit o nouă clasă de particule: bosonii. Aceasta a devenit fundamentul statisticii cuantice.

„Cel mai mare pătrat nu are colțuri”

Zîmbește în timp ce spune asta. Și îmi dau seama: va urma o metaforă.

„Un filosof chinez antic spunea: cel mai mare pătrat nu are colțuri. Europenii credeau că este poezie. Dar asta e geometrie. Dacă mărești un pătrat pe o sferă, se transformă într-un cerc. Colțurile dispar. E dialectica formei. Cantitatea se transformă în calitate.”

Dl Borșevici vorbește despre geometrie ca despre limbajul universului. Despre cum meridianele se transformă în arcuri, cum triunghiurile de pe o sferă își pierd unghiul familiar de 180 de grade. Și toate acestea nu sunt de dragul frumuseții, ci pentru înțelegere.

„O gaură neagră este, de asemenea, o sferă. Și dacă este formată din lumină condensată, atunci suprafața ei este o linie geodezică închisă. Iar lungimea de undă a fotonilor este singurul lucru, care poate rezista compresiei gravitaționale.”

„O gaură neagră este o bulă. Nu are nimic înăuntru”

Spune asta aproape în șoaptă. Nu pentru că i-ar fi frică, ci pentru că nu vrea să rupă tăcerea.

„O gaură neagră nu este un punct. Este o bulă. Un balon. Înăuntru, nu are nimic. În afară, există o suprafață de condensare a luminii, ținută laolaltă de legi cuantice. Dacă nu primește fotoni noi, se evaporă. Dacă primește, crește.”

El explică cum fotonii zboară în perechi – conform legii conservării impulsului. Ce mult seamănă asta cu un atom de hidrogen. Cum toate acestea nu sunt fantezii, ci calcul.

„Am echivalat lungimea de undă cu raza Schwarzschild. Și am obținut masa, temperatura, structura. Toate se potrivesc.”

„Există trei tipuri de prăpastii”

El enumeră tipurile de găuri negre așa cum un geolog enumeră tipurile de roci:

„Doi fotoni Planck se prăbușesc. Se creează o gaură neagră. Și o undă gravitațională. Spațiul începe să se extindă.”

O capsulă de sens: Cine este Roger Penrose?

Un matematician britanic, care împreună cu Hawking a dezvoltat teoremele singularității. El a demonstrat că o prăbușire gravitațională poate duce la formarea unei găuri negre – o regiune în care curbura spațiului devine infinită.

„Universul a avut odată dimensiunea nucleului unui atom de aur”

Spune asta ca și cum și-ar aminti. Deși, desigur, nu-și poate aminti. Dar vocea lui este ca a cuiva, care l-a văzut.

„Universul avea dimensiunea nucleului unui atom de aur. Spațiul era granular. Apoi – o explozie. Și totul a devenit continuu.”

Și această ipoteză coincide în mod izbitor cu miturile indiene antice, conform cărora „lumea a apărut dintr-un ou de aur”. Miturile, potrivit domnului Borșevici, sunt primele încercări ale omenirii de a explica științific lumea din jurul nostru.

El vorbește despre telescopul James Webb. Despre galaxiile care au apărut la doar 300 de milioane de ani după Big Bang. Despre șocul cognitiv resimțit de astronomi. Și despre faptul, că totul în modelul său este logic.

O capsulă de sens: Ce este telescopul James Webb?

Cel mai mare telescop spațial, lansat în 2021. Acesta a descoperit galaxii timpurii, contestând modelele cosmologice consacrate. A confirmat ipoteza lui Borșevici despre formarea timpurie a structurilor.

„Istoria va rîde de voi”

El îl citează pe Louis de Broglie: „Nu te grăbi să râzi de geniu. Altfel, istoria va râde de tine.” Vorbește despre Einstein, Hawking și Penrose. Și despre el însuși – nu ca despre un profet, ci ca despre cineva care pur și simplu privește cerul și pune întrebări.

„Știam deja ce a explodat la începutul timpului. Și cum a explodat (în conformitate exactă cu teoria Big Bang-ului). Totul se potrivește. Totul este confirmat. Totul este făcut din lumină condensată, în care masa și energia s-au contopit în faimoasa formulă a lui Einstein e=mc^2. Această energie a servit drept forță motrice în spatele evoluției ulterioare a Universului.”

O capsulă de sens: Cine este Louis de Broglie?

Un fizician francez care a propus natura ondulatorie a materiei. Fiecare particulă este undă, dar și un corpuscul. Ideile sale au devenit fundamentul mecanicii cuantice.

Găurile negre nu înseamnă rău, ci ordine

Îl întreb: oare nu sunt găurile negre periculoase? Nu sunt ele răul absolut, care devorează tot ce trece?

Zîmbește cu adevărat – pentru prima dată pe durata întregului interviu.

„E un mit. O gaură neagră nu e un monstru. E centrul. E ancora. E ceea ce ține galaxia laolaltă. Fără ea, totul s-ar dezintegra. Stele, planete, materie. Universul există pentru că are structură. Iar acea structură e o gaură neagră.”

Face o pauză, și simt că e pe cale să se spună ceva important.

„În univers nu există bine sau rău. Oamenii au inventat asta. Universul nu judecă. Pur și simplu există. Nu pedepsește și nu recompensează. Structurează. Și dacă îl înțelegi, este înțeles. Și dacă nu – este o prăpastie”.

El spune că în centrul fiecărei galaxii se află o gaură neagră super-masivă. Că aceasta este ceea ce ține sistemele stelare laolaltă. Că fără ea, nici Calea Lactee, nici noi nu am exista.

„O gaură neagră nu este distrugere. Este reasamblare. Nu este un final. Este un început.”

Descoperirile științifice au loc adesea în afara limitelor unor centre de cercetare puternice. De exemplu, Albert Einstein era altă dată un umil funcționar de brevete, dar asta nu l-a împiedicat să dezvolte faimoasa Teorie Generală a Relativității. Și el a fost cel, care a rostit fraza uimitor de profundă: „Marile probleme cu care ne confruntăm nu pot fi rezolvate la nivelul de gîndire, pe care l-am avut atunci cînd ele au apărut.”

***

Interviul s-a încheiat, dar nu vreau să mă ridic. Nu pentru că aș fi obosit, ci pentru că nu vreau să întrerup acest flux de gînduri. Domnul Borșevici nu vorbește doar despre găurile negre. El arată cum structura se naște din lumină. Cum forma apare din vid. Cum înțelegerea apare din tăcere.

Găurile negre nu sunt vid. Sunt structură. Sunt lumină, care s-a oprit. Sunt materia care ține galaxiile laolaltă. Sunt un abis, care nu distruge, ci adună. Și dacă Dumnealui are dreptate – suntem copiii luminii care a încremenit altă dată, pentru ca apoi totul să poată începe.

Pregătit de Iurie Nepotiuc

Preluat de la: Noi.md