Lumea unei etici speciale

Așa dar, despre centre. Este un subiect aparte și foarte dureros. În lume există puncte intelectuale de atracție. Locuri ale puterii și ale cugetului. Locuri în care este generată ideea și creat viitorul. Aceste centre și-au propus scopuri bine definite. Vedem azi, că ele se realizează cu succes, căci în multe țări din Occident la putere se află oameni foarte instruiți și chiar programați, care au scopul să distrugă acest Occident vechi, să distrugă civilizația care timp de milenii a purtat povara progresului istoric, povara dezvoltării culturale și de cultivare a altor regiuni mai înapoiate.

Liderii aflați la putere distrug cu succes această lume. Dar ei exprimă nu voința lor proprie, ci voința celor care stau în spatele paravanului istoriei. Și unii, și alții își fac treaba. Subminează totul complet și cuprinzător. Și cultura, și morala, și realitatea politică, iar astăzi distrug realitatea economică. Revoluția totală intră în stadiul final, aproape mesianic.

Prezintă interes faptul, că lumea viitoare nu are nevoie nici de Occident ca model civilizațional exemplar, nici de capitalism ca formă de management economic. Prin distrugerea lui, ei distrug lumea liberei expresii a voinței omului. Aceasta nu este doar lumea capitalului, este o lume a unei etici speciale. Aceasta este și lumea vechii aristocrații, care a apărut din sistemul de valori feudale. Aceasta este lumea Renașterii, cu potențialul său creator liber și activ. Aceasta este și lumea burgheziei, care nu întotdeauna și-a construit idealurile pe valorile capitaliste. Amintiți-vă de industriașii ruși de rit vechi. Amintiți-vă de antreprenorii polonezi din sec. XIX – după ce au pierdut libertatea patriei și a statului lor independent, nobilii au devenit negustori și antreprenori. Acelor vremi le este dedicat minunatul roman al lui Bolesłav Prus „Păpușa”, în care personajul principal este un milionar, Pan Vochulski, purtător nu doar a aspirațiilor burgheze și a valorilor mercantile, ci și un romantic sentimental, profund nobil, descendent din vechea nobilime poloneză. În general, nu este chiar capitalism. Aici această etichetă nu-i necesară. Aceasta este o lume a liberei manifestări a voinței, o lume a activității indivizilor, o lume a creativității economice. Anume această lume moare azi. În locul ei vine bolșevismul economic sau totalitarismul pseudo-liberal.

Deci, trebuie să facem distincție între capitalism și economia liberă sau economia acțiunii libere. Lumea lui Morozov și Mamontov, Vokhulsky și Ryabushinsky, nu lumea lui Marx și Engels. Aceasta nu este lumea ”Capitalului” marxist. Dar nici lumea „Marelui frate” al lui Orwell din romanul „1984”. Aceasta este o lume, care a crescut din vechile valori feudale, devenite temelia spiritului de antreprenor. Aceasta este lumea cavalerului liber, în care nu sabia, ci voința antreprenorului este manifestarea motivelor și aspirațiilor.

Esența este una

Aici trebuie să explicăm esența conceptului de formație feudală primordială. Această formație este mai mult ca feudalism, și nu a murit odată cu Revoluția Franceză. Doar a căpătat alte forme, pentru că este imanent proprie mentalității omului european. Lumea pură a capitalului i-a distrus bastioanele vestice, iar socialismul pur – bastioanele estice, deoarece Imperiul Rus, în esență, nu era un stat capitalist

Și lumea capitalului, și lumea socialismului – ambele aceste tipuri de dezvoltare socială, ambele așa-numite formațiuni erau complet străine mentalității omului european. Veridicitatea acestei afirmații poate fi găsită în romanele lui Dostoievski sau Knut Hamsun. Acești titani ai literaturii mondiale arată greul, cu care omul european simplu, care trăia atunci nu numai la Paris și Londra, ci și la Sankt Petersburg, Stockholm și Oslo (Christiania), a îndurat lumea capitalului. Difuziunea valorilor capitaliste a distrus pur și simplu mentalitatea sănătoasă a societății tradiționale europene.

Observați, că teoria comunismului și socialismului a fost dezvoltată de cel, care a înțeles cel mai bine lumea relațiilor capitaliste – Karl Marx.

Spiritul lui Mefistofel al lui Faust s-a strecurat treptat în lumea realităților europene și a fost implantat nu numai de marchizii de sad cu maximele lor de ură – „Urăsc natura, vreau să împart această planetă”. Viziuni similare aveau Engels, Lenin și alți descendenți spirituali ai lui Cromwell, Danton și Robespierre. Dacă credeți că ei construiau numai lumea valorilor progresiste, greșiți. Au construit comunismul, dar și capitalismul în același timp, pentru că esența lor este aceeași – construite pe exploatarea nemiloasă a societății, a oamenilor și a planetei. A mamei noastră Terra, din care acum se stoarce nebunește, obsesiv toată seva.

La fel se procedează cu omul. Acest copil al Edenului a fost transformat într-un „sclav al lămpii”, așa cum ar spune un derviș oriental. A fost făcut „sclav al sistemului”. În lumea capitalistă sălbatică, o persoană ară ca boul pentru a-și hrăni familia și pur și simplu pentru a supraviețui. Charles Dickens a descris-o bine. În socialism, o persoană ară ca boul doar pentru a trăi, și ară nu numai pentru sine și de dragul său, ci mai degrabă pentru binele sistemului. O persoană nu se dezvoltă în astfel de condiții. Pur și simplu nu poate crește în aceste cuști sociale, în această închisoare istorică și politică cu două celule. O asemenea persoană nu poate deveni nici un Raphael, nici un Cicero, nici Shankaracharya, nici Bodhidharma, nici Gandhi. Violența în sistem dă naștere sclaviei, iar aceasta din urmă dă naștere unui om-golem. Un robot uman, a cărui esență este să susțină volantul sistemului social.

Astfel, dușmanul neamului omenesc ne desparte pe două căi, proiectate de două matrice de haos și perversiune morală a esenței existenței. Prima este lumea capitalului, a doua este lumea comunismului. Aceasta este dialectica răului, dialectica diavolului care se strecoară în lumea noastră. Cele două sisteme se luptă între ele și își susțin reciproc existența. Unitatea hegeliană și lupta contrariilor. Idealul istoric și mistic al lui Marx și Lenin. Începutul lui stă în dialectica gnostică și pesimismul sacru. Mesajul este că lumea noastră este rea din start, iar răul este rezultatul creației și al providenței lui Dumnezeu.

Alte temple

Punctul culminant al împotrivirii providenței divine este revoluția din secolele XIX și XX, iar apoteoza – aiurelile totalitare ale lui Stalin. Esența lor este aceea, că contradicțiile de clasă cresc pe măsură ce societatea socialistă se dezvoltă. Cum a inventat-o! Nu tot sângele pe eșafod în același timp, sunt necesare noi sacrificii și libații sângeroase pentru Zeul Kali Yuga. Timpul trece, iar egregorul cere noi victime, iată esența. Pauzele sunt răgazuri istorice. După care e nevoie iar de carne și sânge, pe care ni lor da adepții de ieri, care-s gata să-și dea viața pentru cauza revoluției mondiale.

Dar scopul nu este revoluția mondială, ci doar un pogrom european. Scopul este distrugerea lumii civilizației europene, care include Rusia, America, Australia și alte țări în care s-a manifestat voința și energia puterii europene și, mai pe larg, a umanității indo-europene. După distrugerea lor, va fi construită o nouă lume, la fel cum a fost construit un nou Iran pe locul învinsului regat zoroastrian al Sasanizilor, marele Iran sacru, păstrător al primelor principii de putere și tradiție ale umanității indo-europene.

Europa, ca templu, moare. Acesta este un fapt. Și acesta este rezultatul unei conspirații! Procesul a început! Unii construiesc temple noi, alții distrug vechile noastre temple. Joc dublu. În acest joc, ei construiesc deja noi imperii pentru viitoarea lor baracă. Unde nu va fi loc pentru Europa, Rusia sau America. Mai mult, acești observatori păstrează punțile de comunicare pentru ei înșiși. Ei au propria lor viziune asupra existenței noastre firave. Misiunea noastră este doar o ciocnire a civilizațiilor. Rusia versus America. Europa versus Rusia. Rusia versus Polonia. Croația versus Serbia etc. Acest rol este destinat elitelor naționale. Aceasta este cea mai recentă versiune planificată a viitorului, pe care ne-au arătat-o. În viitor, lumea nici nu va ști care este esența problemei și de ce unul este pus la zid, iar altul hrănit ca pentru sacrificare.

***

Rădăcinile acestor lucruri se află în conceptele social-politice revoluționare ale secolului XIX. Iar rădăcinile secolului XIX și a revoluțiilor lui – în satanism. Pentru că celor mai mari atacuri este supusă anume lumea tradiției și a vechilor valori culturale și sacre, lumea creștină. Evident, nu există nicio distrugere a islamului, șintoismului sau budismului. Dimpotrivă, islamul își ridică steagul verde din ce în ce mai sus. Chinezii își prețuiesc rădăcinile și valorile lor confucianiste. Dar cu creștinismul totul este complet diferit. Este ars din rădăcină, șters din memorie și din viață. Aceasta este o problemă serioasă și, de fapt, o tragedie istorică. Vom vorbi despre acest lucru în continuare în următoarea parte a studiului.

Veaceslav Matveev

(va urma)

Preluat de la: Noi.md