Marele medic al antichităţii greceşti, Hipocrat (sec. IV înainte de Cristos), în primul spital construit în insula Kos, a studiat atent efectele fiziologice ale gimnasticii şi masajului definind sănătatea ca un echilibru între exerciţiile fizice şi alimentaţie. Pentru prima dată este sesizată relaţia între mişcare-hipertrofie şi imobilizare-atrofie musculară. El susţine că exerciţiul fizic şi masajul influenţează favorabil respiraţia, metabolismul, circulaţia sangvina şi echilibrează activitatea sistemului nervos central.

Alte personalităţi ale lumii antice care au iniţiat dezvoltatea domeniului sînt: Antylos – întemeietorul gimnasticii terapeutice, Herodicus – a elaborat normele gimnasticii igienice şi terapeutice, Platon – în “Legile” şi “Republica a prezentat un sistem de educaţie armonioasă a corpului considerînd gimnastica masajul, băile, odihna, alimentaţia, drept factori determinanţi ai educaţiei estetice.

Ce este kinetoterapia?

Din punct de vedere etimologic kinetoterapie înseamnă terapie prin mişcare şi provine din limba greacă unde rădăcina acestuia – “kinesis” se traduce prin cuvîntul ”mişcare”.

Kinetoterapia se foloseşte pentru recuperarea medicală somato-funcţională şi constă într-un ansamblu de tehnici şi metode avînd în centru exerciţiul fizic.

sus

Formele si obiectivele kinetoterapiei

În cadrul Kinetoterapiei sînt cuprinse trei forme de kinetoprofilxie: primară, secundară şi terţiară.

Vorbim despre kinetoprofilaxie primară atunci cînd utilizam exerciţiul fizic, tehnicile şi metodele pentru a preveni îmbolnăvirile, în limitele vîrstelor biologice şi cronologice. Gimnastica de înviorare, activităţile în aer liber, plimbările, activităţile de timp liber competiţionale şi necompetiţionale etc., sînt mijloace foarte utile în kinetoprofilaxie.

Kinetoprofilaxia secundară are rolul de a preveni complicaţiile îmbolnăvirilor, iar kinetoprofilaxia terţiară previne apariţia sechelelor în urma îmbolnăvirilor care ar putea determina dizabilităţi motorii şi/sau psihice.

Principalele obiective ale kinetoterapiei sînt:
• Relaxarea
• Corectarea posturii şi aliniamentului corporal
• Creşterea mobilităţii articulare
• Creşterea forţei şi rezistenţei musculare
• Îmbunătăţirea coordonării, controlului neuro-muscular al mişcării şi echilibrului.
• Creşterea capacităţii de efort
• Reeducarea sensibilităţii

Dezvoltările tehnologice actuale au permis utilizarea tehnologiilor computerizate în kinetoterapie pentru măsurare neuro-musculo-articulară, permiţînd evaluarea precisă şi personalizarea tratamentului.

Cînd este kinetoterapia necesară?

Kinetoterapia este necesară ori de cîte ori se constată dezaliniamente posturale în perioada de creştere şi dezvoltare a copilului şi adolescentului. Alterarea posturii este foarte frecventă la copii şi adolescenţi din cauza menţinerii prelungite a poziţiei aşezat. Intervenţia precoce rezolvă aceste probleme prevenind astfel şi apariţia altor afecţiuni sau complicaţii la vîrsta adultă.

În situaţii posttraumatice şi postoperatorii kinetoterapia este un mijloc de bază pentru recuperarea funcţiilor afectate.
De asemenea, în cazul afecţiunilor neurologice doar prin adăugarea kinetoterapiei la celelalte tratamente instituite se pot viza ameliorări.
Kinetoterapia este de asemenea necesară pentru femeile care doresc să rămînă însărcinate, pregătirea unui tonus general bun şi echilibrat pentru sarcina fiind un obiectiv foarte important. În timpul sarcinii kinetoterapia are obiectivul de a facilita naşterea, iar după naştere aceasta permite o revenire rapidă la valorile normale de tonus general echilibrat.
Patologia specifică sportivă şi accidentările sportive beneficiază de aportul kinetoterapiei pentru o cît mai rapidă reinserare în activitate a sportivilor.
Patologia coloanei vertebrale reprezintă un procentaj foarte important din cazuistica kinetoterapiei. Progresul tehnologic în kinetoterapia coloanei vertebrale aduce beneficii foarte importante pentru recuperarea funcţionalităţii acesteia, în central atenţiei aflîndu-se echilibrul functional musculo-articular.

Preluat de la: Noi.md