Descoperirea, publicată în revista Nature, schimbă fundamental modul în care sînt definite cele mai mari structuri geologice ale planetei și oferă noi perspective asupra evoluției interne timpurii a Terrei.

Modelarea seismică dezvăluie structuri de dimensiuni continentale sub Africa și Pacific

Această metodă a permis detectarea unor regiuni neobișnuit de dense, în care undele seismice se deplasează foarte lent, sub Africa și Pacificul central.

Cercetătorii ar putea schimba o teorie veche de 100 de ani despre cel mai înalt lanț muntos de pe Pămînt

Aceste anomalii masive, cunoscute drept provincii cu viteză scăzută de forfecare (LLSVPs), se întind pe mii de kilometri și se ridică din apropierea graniței dintre nucleu și manta la înălțimi fără precedent.

Domenii antice și distincte chimic

Cercetătorii cred că aceste structuri LLSVP s-au format din resturi de plăci tectonice care, acum miliarde de ani, au coborît în manta și s-au acumulat la baza ei.

Compoziția lor chimică distinctă le împiedică să se amestece cu restul mantalei, făcîndu-le unele dintre cele mai stabile structuri interne ale Pămîntului.

Poziția lor deasupra nucleului sugerează că acestea pot alimenta coloane de rocă fierbinte care urcă din manta, formînd zone vulcanice precum Hawaii sau Islanda, și pot influența curenții mari de convecție care mișcă plăcile tectonice.

Un nou model scoate în evidență rolul lor în ciclurile geologice pe termen lung

Modelul QS4L3 realizat de echipă este prima hartă globală de atenuare capabilă să distingă efectele temperaturii de cele ale compoziției, oferind o imagine mai clară asupra proceselor din manta.

Studiul arată că aceste structuri foarte vechi pot acționa ca ancore în interiorul Pămîntului, influențînd ciclurile prin care continentele se unesc și se separă și păstrînd materiale din trecutul timpuriu al planetei care pot afecta geologia și clima de la suprafață.

Preluat de la: Noi.md