Aceste descrieri le permit astronomilor să dateze aceste referințe, deoarece, pe măsură ce Pămîntul se învîrte în jurul axei sale, el se mișcă ușor, modificînd poziția relativă a evenimentelor astronomice importante. În prezent, echinocțiul de primăvară se află în constelația Pești. A fost în Orion în jurul anului 4500 î.Hr. și în Pleiade în jurul anului 2230 î.Hr., ceea ce înseamnă că Rig Veda a înregistrat amintiri ale unor evenimente mult anterioare compilării sale.
Cea mai veche referire la eclipsă, ascunsă printre texte mitologice
Limbajul din Rig Veda este extrem de simbolic și alegoric, ceea ce face dificilă distingerea dintre poveștile mitologice și cele istorice. Însă doi astronomi, Mayank Vahia, de la Institutul Tata de Cercetare Fundamentală din Mumbai (India) și Mitsuru Soma, de la Observatorul Astronomic Național din Japonia, cred că au găsit cea mai veche referire la eclipsă.
Ei și-au raportat descoperirile în Journal of Astronomical History and Heritage.
Pasajele sînt expresive, dar potrivite pentru o eclipsă, descriind soarele ca fiind „străpuns” de întuneric și propunînd că ființe malefice au făcut „arta magică” a soarelui să dispară. Astronomii au observat că aceste pasaje nu fac referire la povestea lui Rahu și Ketu, o mitologie hindusă mai recentă legată de eclipsă, ceea ce indică faptul că aceste pasaje au fost scrise înainte de crearea acestor povești.
Oamenii au fost întotdeauna captivați de eclipse
Alte pasaje i-au ajutat pe astronomi să restrîngă perioada în care a avut loc eclipsa de soare. Aceasta a avut loc cînd echinocțiul de primăvară era în constelația Orion și s-a întîmplat, de asemenea, cu doar trei zile înainte de echinocțiul de toamnă.
A fost o eclipsă totală de soare și trebuie să fi avut loc în zona în care trăiau viitorii scriitori ai Rig Veda. Astronomii au descoperit că doar două date posibile îndeplinesc aceste criterii: 22 octombrie 4202 î.Hr. și 19 octombrie 3811 î.Hr. Ambele date sînt anterioare celor mai vechi mențiuni cunoscute ale unei eclipse; o tabletă de lut descoperită în Siria a înregistrat o eclipsă fie în 1375 î.Hr., fie în 1223 î.Hr., iar o gravură pe piatră din Irlanda ar putea face referire la o eclipsă din 3340 î.Hr, menționează Space.com.
Această nouă referință din Rig Veda evidențiază modul în care eclipsele totale de soare i-au captivat pe oamenii din antichitate și cum textele antice pot contribui la cunoștințele noastre actuale despre evenimentele cerești.
Preluat de la: Noi.md