Conform astronomilor, citați de CNN, aceste observații neașteptate pe care Hubble le-a realizat pe parcursul a 90 de zile, din decembrie pînă în martie, arată că ”Marea Pată Roșie” nu este atît de stabilă pe cît pare.

Marea pată roșie – sau GRS – este un anticiclon … sau o circulație mare de vînturi în atmosfera lui Jupiter, care se rotește în jurul unei zone centrale de înaltă presiune de-a lungul centurii sudice de nori de latitudine medie a planetei.

Furtuna de lungă durată este atît de mare – cea mai mare din sistemul solar – încît Pămîntul ar putea încăpea în ea.

Deși furtunile sînt în general considerate instabile, Marea Pată Roșie a persistat timp de aproape două secole. Dar schimbările observate în furtună par să fie legate de mișcarea și dimensiunea acesteia.

Un interval de timp al imaginilor arată vortexul „zvîcnind” ca o gelatină și extinzîndu-se și contractîndu-se în timp.

Cercetătorii au descris observația într-o analiză publicată în The Planetary Science Journal și prezentată miercuri la cea de-a 56-a întîlnire anuală a Diviziei de Științe Planetare a Societății Astronomice Americane din Boise, Idaho.

„Deși știam că mișcarea sa variază ușor în longitudine, nu ne așteptam să vedem că dimensiunea oscilează la fel de bine. Din cîte știm, nu a mai fost identificată pînă acum”, a declarat într-o declarație autorul principal al studiului, Amy Simon, cercetător planetar la Goddard Space Flight Center al NASA din Greenbelt, Maryland.

„Aceasta este într-adevăr prima dată cînd am avut cadența adecvată de imagistică a GRS”, a mai spus Simon.

„Cu rezoluția înaltă a Hubble putem spune că GRS se strînge definitiv înăuntru și în afară în același timp, pe măsură ce se mișcă mai repede și mai încet. Acest lucru a fost foarte neașteptat”. – a precizat el.

Astronomii studiază iconica pată roșie de cel puțin 150 de ani și, uneori, observațiile au dus la surprize – inclusiv cea mai recentă revelație, conform căreia forma ovală a furtunii își poate schimba dimensiunile și poate părea uneori mai slabă sau mai umflată.

Recent, o altă echipă de astronomi a pătruns în inima Marii Pete Roșii cu ajutorul telescopului spațial James Webb, pentru a surprinde noi detalii în infraroșu.

Observațiile Hubble au fost realizate în lumină vizibilă și ultravioletă. Studiul, publicat pe 27 septembrie în Journal of Geophysical Research: Planets, a arătat că Marea Pată Roșie este rece în centru, ceea ce face ca amoniacul și apa să se condenseze în interiorul vortexului și să creeze nori groși.

Echipa de cercetare a detectat, de asemenea, gazul fosfină în cadrul furtunii, care ar putea juca „un rol în generarea acelor culori roșii misterioase” care fac Marea Pată Roșie atît de emblematică, a precizat într-un comunicat de presă coautorul studiului, Leigh Fletcher, profesor de științe planetare la Universitatea Leicester din Marea Britanie.

Oamenii de știință de la NASA folosesc ochiul performant al Hubble pentru a urmări comportamentul furtunii o dată pe an prin intermediul programului Outer Planet Atmospheres Legacy, sau OPAL, pe care îl conduce Simon.

Oamenii de știință folosesc acest program pentru a observa planetele exterioare din sistemul nostru solar și pentru a urmări modul în care acestea se schimbă în timp. Însă noile observații au fost realizate separat, prin intermediul unui program dedicat studierii mai detaliate a Marii Pete Roșii, urmărind modul în care furtuna s-a schimbat pe parcursul cîtorva luni, mai degrabă decît o fotografie unică, anuală.

„Pentru un ochi neavizat, norii vărgați ai lui Jupiter și faimoasa furtună roșie ar putea părea statice, stabile și de lungă durată pe parcursul multor ani”, a declarat Fletcher. „Dar o inspecție mai atentă arată o variabilitate incredibilă, cu modele meteorologice haotice la fel de complexe ca orice avem aici pe Pămînt. Oamenii de știință planetari se străduiesc de ani de zile să vadă modele în această variație, orice care ne-ar putea oferi o idee despre fizica care stă la baza acestui sistem complex.” – a mai spus el.

Fletcher nu a fost implicat în noul studiu.

Cunoștințele acumulate prin observațiile programului asupra celor mai mari furtuni din sistemul nostru solar pot ajuta oamenii de știință să înțeleagă cum ar putea fi vremea pe exoplanetele care orbitează în jurul altor stele.

Aceste cunoștințe le pot extinde înțelegerea proceselor meteorologice dincolo de cele pe care le experimentăm pe Pămînt.

Echipa lui Simon a folosit imaginile de înaltă rezoluție ale Hubble pentru a examina în detaliu dimensiunea, forma și schimbările de culoare ale Marii Pete Roșii.

Preluat de la: Noi.md