Pagubele raportate sunt de o amploare greu de ignorat, chiar și pentru o propagandă obișnuită să minimizeze pierderile. Potrivit SBU, 41 de aeronave au fost avariate sau distruse, printre care bombardiere strategice de tip Tu-95, Tu-22M3 și chiar un avion de avertizare timpurie A-50 – aparate extrem de rare și greu de înlocuit.
Președintele Volodimir Zelenski a declarat că operațiunea a fost planificată timp de peste un an și jumătate, sub supravegherea sa directă și a șefului SBU, Vasil Maliuk. Estimările preliminare vorbesc despre daune de aproximativ 7 miliarde de dolari – dar valoarea strategică a loviturii nu poate fi măsurată doar în bani.
Un eșec care zguduie încrederea în FSB
În timp ce Ucraina își sărbătorește succesul militar cu o reținere calculată, spațiul informațional rus s-a transformat într-o arenă de furie și frustrare. Canalele pro-Kremlin, de regulă uniforme în mesaj, au fost traversate de un val de reacții contradictorii: de la neîncredere și panică, la apeluri directe pentru epurarea serviciilor secrete rusești.
„Au distrus bombardiere strategice în fața lumii întregi și Kremlinul tace. E un moment de rușine națională”, a scris un utilizator pe Telegram, în timp ce alții acuză FSB-ul de incompetență crasă: „Ce păzește FSB-ul? E plin de bețivi și imbecili. Dați-i afară pe toți!”
Comentariile se succed într-un crescendo de disperare. Mulți recunosc, fie și indirect, superioritatea operațională a SBU: „Ne-au bătut cu mintea, nu cu forța. Degeaba avem arme nucleare dacă nu putem apăra bazele de drone.”
Înjurături, conspirații și dorință de răzbunare
Frustrarea a degenerat rapid în amenințări directe și ieșiri violente la adresa conducerii de la Kiev. Vasil Maliuk a devenit, în retorica furioasă a unor bloggeri militari ruși, ținta preferată. Într-un mesaj devenit viral, un utilizator scrie cu ură viscerală: „Maliuk, ești un rahat de om. Te vom face una cu pământul.”
Dar sub violența verbală se ascunde o recunoaștere tacită a unei înfrângeri simbolice. Bombardierele vizate nu sunt doar vehicule militare – ele sunt instrumente ale proiecției de putere a Federației Ruse, inclusiv în postura sa de stat nuclear. Pierderea lor, fie și parțială, reprezintă o fisură serioasă în armura simbolică a Kremlinului.
Unii, în efortul de a salva imaginea serviciilor secrete ruse, invocă ipoteza unui sprijin occidental decisiv. „Britanicii sunt în spatele acestui plan. Ucrainenii sunt doar executanți,” scrie un utilizator într-un ton conspiraționist deja familiar spațiului propagandistic rus.
Un eșec strategic sau doar începutul?
Lovitura de la Ivanovo și celelalte baze ar putea marca începutul unei noi etape a războiului – una în care granițele devin tot mai fluide, iar protecția infrastructurii strategice nu mai poate fi garantată nici măcar de adâncimea teritoriului rus.
Iar reacția viscerală din societatea rusă – dezorientată, înfuriată și tot mai vocală – pare să reflecte nu doar efectul operațiunii „Pânza de păianjen”, ci și o criză profundă de încredere în capacitatea statului rus de a proteja ce i-a mai rămas din mitul invincibilității.
Preluat de la: Unimedia.info