Este una dintre cele șase cetăți ale sistemului defensiv strategic al lui Decebal, care a fost distrusă de trupele romane în timpul războaielor dacice. În 1999, cetatea a fost inclusă în lista Patrimoniului Mondial UNESCO ca parte a obiectului Fortărețele dacilor din Munții Orăștie.

Ea se afla în Munții Orăștie în sud-vestul Transilvaniei, pe dealul Gradiștea-Muncelului (România). Situat la 1.200 de metri deasupra nivelului mării, Sarmizegetuza a fost centrul strategic al sistemului defensiv din Munții Orăștiei, alcătuit din șase cetăți.

Se remarcă faptul că Dacia este un stat care a existat în jur de 300-500 de ani, din secolul 4-2 î.HR. pînă în anul 106 d. Hr. Statul Dacia a fost creat ca o uniune a două popoare – geți și sarmați, fapt reflectat în numele capitalei – Sarmizegetuza (Sarmis-e-get-uza). Uza este un vechi cuvînt indo-european de origine sarmatică care denotă Uniunea (legături, nod). De-a lungul istoriei Daciei, tracii (geţii) i-au asimilat pe sarmaţii (proto-slavi) – care au trăi în acest stat alături de geţii care au absorbit o parte din elementele de cultură şi limbă sarmată (proto-slavă).

Studiile arheologice au demonstrat interacțiunea reciprocă puternică a culturilor geților și sarmaților. Astfel, sarmații, împreună cu geții, au participat la crearea regatelor în această regiune și apoi la statul Dcaia. În procesul interacțiunii dintre geți și sarmați, se observă o asimilare reciprocă, însă, în același timp, predomină elementul tracic.

Preluat de la: Noi.md