În unele cazuri, oamenii din vechime erau atît de strîns legați de vulpile lor de companie încît erau chiar îngropați împreună cu ele.
Și, deși anterior se presupunea că cîinii moderni din regiune erau un amestec de vulpi și cîini, este probabil că nu este așa – se pare, în schimb, că vulpile au dispărut complet.
Noul studiu, publicat în revista Royal Society Open Science, descrie o investigație a unui mormînt din situl Cañada Seca, situat la aproximativ 210 kilometri sud de orașul Mendoza (vest).
Situl, descoperit în 1991, conține oasele a cel puțin 24 de persoane, inclusiv copii, precum și obiectele personale ale acestora, cum ar fi mărgele de colier, unelte din piatră și tembeturi sau bijuterii pentru buze. Datele radiocarbon calculate anterior sugerează că aceștia au trăit aici în urmă cu aproximativ 1.500 de ani.
Un mormînt conține, de asemenea, un schelet parțial de vulpe, pe care studiul îl identifică pentru prima dată ca fiind Dusicyon avus, o specie dispărută, strîns înrudită cu vulpea sau lupul din Insulele Falkland (Dusicyon australis), care a dispărut în secolul al XIX-lea.
Vulpea pare să fi fost îngropată în mod deliberat alături de un om într-un mormînt – aceasta este doar a doua descoperire de acest fel din America de Sud, a declarat zooarheologul Ophelie Lebrasseur de la Universitatea Oxford.
„Vulpea a avut probabil o relație profundă cu societatea de vînători-culegători și cu acest om în special „, a spus ea.
Lebrasseur este co-autor al noului studiu, care a fost condus de biologul molecular Cynthia Abbona de la Institutul de Evoluție, Ecologie Istorică și Mediu (IDEVEA) din Argentina, din Mendoza.
Cercetătorii au crezut inițial că oasele de vulpe din situl Cañada Seca aparțineau unui specimen de vulpe sud-americană din genul Lycalopex.
Cu toate acestea, în cel mai recent studiu, echipa a luat măsurători precise ale dimensiunilor sale și a analizat ADN-ul antic care a arătat că este vorba de Dusicyon avus.
Analizele izotopilor de carbon și azot – variații ale elementelor care au un număr diferit de neutroni în nucleul lor – din oasele vulpii au arătat că animalul a avut o dietă bogată în plante, similară cu cea a omului din mormînt, a declarat Lebrasseur. Vulpile sălbatice mîncau de obicei mult mai multă carne; acest lucru sugerează că vulpea din mormînt a mîncat la fel ca omul, a spus Lebrasseur.
„Ceamai plauzibilă explicație este că această vulpe era un companion apreciat al grupurilor de vînători-culegători „, au scris autorii în studiu. „Asocierea sa puternică cu oamenii în timpul vieții sale ar fi fost un factor important în plasarea sa ca o binefacere serioasă după moartea proprietarilor săi sau a oamenilor cu care a interacționat”.
Cercetătorii au folosit măsurători precise ale oaselor conservate și analiza ADN-ului antic pentru a stabili că acestea au aparținut unui individ din specia de vulpe Dusicyon avus.
Preluat de la: Noi.md