Planeta noastră vorbește mii de limbi. Dar la ce moment oamenii au dezvoltat pentru prima dată un sistem structurat de comunicare specific unui anumit teritoriu?

Se știe că astăzi se vorbesc peste 7.100 de limbi. Aproape 40% dintre ele sunt pe cale de dispariție (ceea ce înseamnă că numărul vorbitorilor este în scădere, iar limbile în sine sunt în pericol de dispariție). Unele limbi sunt vorbite de mai puțin de o mie de oameni. Pe de altă parte, mai mult de jumătate din populația globului vorbește una dintre cele 23 de limbi.

Limbile vii și limbile moarte împletesc milenii de comunicare umană. Astfel, chestiunea celei mai vechi limbi din lume nu este doar o curiozitate lingvistică. De exemplu, pentru a descifra inscripțiile de pe tăblițele de lut sau pentru a urmări evoluția limbilor vii, lingviștii trebuie să răspundă la întrebări ce depășesc limbajul ca atare. În același timp, în cursul cercetărilor deseori devin clare secretele civilizațiilor antice, iar dezbaterile izbucnesc la intersecția dintre știință și cultură.

„Limbile antice, la fel ca cele moderne, sunt cruciale pentru înțelegerea trecutului. Putem urmări istoria migrațiilor umane și a contactelor prin intermediul limbilor. Și, în unele cazuri, informațiile lingvistice sunt singura sursă fiabilă de informații despre trecut”, – spune profesorul de lingvistică Clare Bowern de la Universitatea Yale. „Cuvintele, originile cărora le putem urmări în mod fiabil, ne oferă o perspectivă asupra culturilor trecute.”

Limbajul se manifestă în multe forme — nu doar în scris, ci și în vorbire și gesturi — și nu toate lasă în urmă dovezi vizuale. Iar experții folosesc diferite metode pentru a determina vechimea unei limbi.

Întrebarea despre cea mai veche limbă este și simplă, și complexă, – spune lingvistul Danny Heber, expert în limbi pe cale de dispariție. O modalitate de a determina originea unei limbi este de a găsi punctul în care dialectele s-au separat și au devenit limbi diferite, iar vorbitorii lor au încetat să se înțeleagă reciproc. „De exemplu, ce perioadă de timp trebuie să revedem, pentru ca vorbitorii de limba engleză să poată înțelege vorbitorii de limba germană?”, explică el. Acel moment ar marca apariția limbii engleze și a limbii germane ca limbi separate, desprinse de un strămoș comun – protogermanica.

Pe de altă parte, dacă presupunem că putem urmări o limbă comună originală în cazul majorității limbilor, atunci toate limbile sunt la fel de vechi. „Știi că părinții tăi vorbeau o limbă sau alta, iar părinții lor vorbeau acea limbă și așa mai departe. Deci, este logic ca toate limbile să provină din aceeași sursă”, spune Heber.

Totuși, demonstrarea existenței unei singure protolimbi – un strămoș ipotetic al tuturor limbilor lumii – este imposibilă. Prin urmare, unii lingviști cred că titlul de cea mai veche limbă ar trebui să revină primei limbi scrise.

Cele mai vechi exemple de scriere erau cuneiforme, scrise pe tăblițe de lut. Printre acestea se numără sumeriana și akkadiana, care au o vechime de cel puțin 4.600 de ani. Arheologii au descoperit, de asemenea, hieroglife egiptene în cavoul faraonului Seth-Peribsen, care a trăit cam în aceeași perioadă. Inscripția de pe sigiliu se traduce așa: „Și a dat două ținuturi fiului său, regelui Egiptului de Sus și de Jos, Peribsen” – aceasta este considerată cea mai veche propoziție completă. Istoricii și lingviștii sunt de acord că sumeriana, akkadiana și egipteana sunt cele mai vechi limbi scrise. Toate trei au dispărut – adică nu mai sunt folosite ele însele și nu au descendenți în viață pentru ca ramura lor lingvistică să supraviețuiască.

Dacă vine vorba de cea mai veche limbă vie, există și mai mulți concurenți. Ebraica și araba ies în evidență, – spune Heber, – deoarece au cronologii clare, pe care lingviștii le pot urmări. Deși cele mai vechi dovezi scrise pentru aceste limbi datează de aproximativ 3.000 de ani, Heber explică faptul că ambele aparțin familiei de limbi afro-asiate, care datează între 18.000 și 8.000 î.Hr. – cu alte cuvinte, cca 20.000 de ani. Chiar și cu acest interval, lingviștii moderni consideră că familia limbilor afro-asiate este cea mai veche din lume. Cu toate acestea, punctul exact în care ebraica și araba s-au separat de celelalte limbi afro-asiate este un subiect de dezbatere considerabilă.

Bowern a adăugat chineza pe lista concurenților. Probabil că aceasta a provenit din proto-sino-tibetană, limba din care au evoluat și birmaneza și tibetana, acum aproximativ 4.500 de ani, deși datarea exactă mai este discutată. Cea mai veche dovadă documentată a scrierii chineze sunt inscripțiile de pe carapacele de broască țestoasă și oasele de animale, care datează aproximativ 3.300 de ani. Caracterele chinezești moderne au apărut multe secole mai tîrziu.

Dacă dăm înapoi încă un mileniu sau două, dovezile lingvistice devin și mai obscure. Deven Patel, profesor de studii sud-asiatice la Universitatea din Pennsylvania, spune că cea mai veche dovadă scrisă a sanscritei sunt Vedele hinduse antice, scrise între 1500 și 1200 î.Hr. „Sanscrita, în opinia mea, reprezintă cea mai veche tradiție lingvistică continuă, ceea ce înseamnă că este încă scrisă și vorbită, chiar dacă nu mai este o limbă maternă în epoca modernă”, spune Patel.

Unii lingviști, însă, susțin că limba tamilă, o limbă dravidiană vorbită încă de aproape 85 de milioane de oameni în sudul Indiei și Sri Lanka, este chiar mai veche ca sanscrita. Oamenii de știință au descoperit texte în limba tamilă, care au cel puțin 2.000 de ani vechime. Însă cea mai veche lucrare de literatură tamilă care a supraviețuit, un tratat de gramatică numit Tolcapiam, este contestată, estimările variind între 7.000 și 2.800 de ani vechime. „Există o dezbatere între cercetători cu privire la datarea exactă a textelor tamile – și dacă acestea sunt suficient de similare cu limba tamilă modernă pentru a fi considerate aceeași limbă”, – explică Patel. „Dar tamilienii sunt deosebit de zeloși în afirmația că limba lor este cea mai veche.” Controversa privind vechimea sanscritei și a tamilei arată că e foarte dificilă stabilirea celei mai vechi limbi din lume. „Pentru a răspunde la această întrebare, oamenii rescriu uneori istoria, iar politica nu este mai puțin importantă ca știința însăși”, – spune Patel. „A fi vorbitor al celei mai vechi limbi vii este o sursă deosebită de mîndrie.”

Din rădăcini tracice

Care este vechimea limbii moldovenești? Este o limbă indo-europeană, bazată pe dialectele tracice din sud-estul Europei, înrudită cu limbile protolatină (protoitalică) și iraniană. Strămoșii moldovenilor, geto-dacii, vorbeau o limbă similară cu „latina” cu mult înainte de expansiunea romană în regiunea Dunării. Ipoteza privind existența unei legături apropiate între limba getică și latină a fost înaintată de mulți cercetători în secolele al XIX-lea și al XX-lea.

Se presupune că strămoșii moldovenilor (geto-daci) vorbeau o limbă similară latinei cu mult înainte de expansiunea romană. Asemănările cu latina se explică prin originea proto-indo-europeană comună și prin contactele dintre popoare. La finele mileniului I – începutul mileniului II d.Hr., amplasarea geografică și influențele externe au dus la dezvoltarea diferitor dialecte. În secolul XII, vlahii din podișul carpatic interior au început să se așeze la est de Carpați, spre Nistru. Acest proces, remarcat de Miron Costin în 1686, este considerat o condiție prealabilă pentru formarea idiomului moldovenesc.

Cercetările moderne bazate pe toponimie și alte date confirmă faptul, că de la mijlocul secolului XIV, populația Carpaților de est a intrat în „era moldovenească”. Mai bine de 650 de ani de la întemeierea Moldovei (1359), limba comunității carpatine de est s-a dezvoltat într-o regiune izolată de alte teritorii de reședință ale popoarelor înrudite cu moldovenii, a obținut anumite trăsături, asociate în principal cu păstrarea cuvintelor vechi moldovenești, ce reproduc integral și cuprinzător sensul a ceea ce se spunea și se scria.

Limba moldovenească are tradiții literare străvechi. De literatura în limba moldovenească ține și balada „Miorița”, creată în secolul XIII. Fondul lexical moldovenesc, consemnat în hrisoavele emise de cancelaria Principatului Moldovei, cuprinde peste 1000 de unități lexicale ale vocabularului moldovenesc și confirmă existența limbii scrise moldovenești, atestate încă din anul 1392.

Primul document oficial în limba moldovenească este cunoscut din 1571. În 1581, a fost întocmit primul lexicon (dicționar) moldovenesc – Catastihul Mănăstirii Galata. Monumente în limba moldovenească sunt cunoscute în Principatul Moldovei încă din secolul XVII (anterior, în Principatul Moldovei și Țara Românească limba administrației, bisericii și literaturii era slava bisericească).

În clasica sa lucrare „Descrierea Moldovei” (1714-1716), Dimitrie Cantemir a dedicat limbii moldovenești un capitol aparte.

Pregătit de Christina Agatu

Preluat de la: Noi.md