„Prima mea școală a fost una partizană: nici măcar nu știam cine pe platou strigă «Acțiune!». La noi, oricine putea striga asta. La filmările pentru The Hunt for Red October am auzit comanda «Action!» nu la timp și m-am revoltat: «Cine a spus asta?» – dar acesta s-a dovedit a fi John McTiernan, însuși regizorul”, povestește actorul cu umor.

Krutonog a recunoscut că diferența dintre producțiile la care lucrase înainte și filmul de la Paramount Pictures a fost enormă:

„Submarinul a fost construit pe o platformă hidraulică gigantică. În rolurile principale – Sean Connery, Sam Neill… Era primul film cu un buget de 100 de milioane de dolari. A fost o adevărată mare școală pentru mine.”

Actorul își amintește cu emoție sprijinul primit de la Sean Connery:

„Sean Connery m-a luat practic sub aripa sa: a văzut că eram ‘neexperimentat’, deși încercam să par sigur pe mine. Îmi povestea întîmplări din perioada în care a servit în marina militară: ‘Pe atunci aveam doar două perechi de lenjerie: una o spălai și o uscai, iar cealaltă o purtai’.”

Experiența l-a învățat lecții valoroase despre răbdare și ascultare:

„Am înțeles că cel mai important lucru este să asculți, să observi și să nu te grăbești să-ți împărtășești părerea.”

Boris Krutonog a fost impresionat de stilul regizoral al lui McTiernan:

„Camera devenea un personaj aparte: se apropia, se îndepărta, creînd tensiune și dramatism. Chiar și în scenele de dialog, camera nu stătea pe loc – asta dădea greutate și respirație filmului.”

Actorul spune că adevărata „poveste de dragoste” a filmului nu a fost între personaje, ci între Sean Connery, Sam Neill și… Libertatea.

Preluat de la: Noi.md