Potrivit directorului sitului, Itamar Berko, descoperirea oferă o legătură „tangibilă” cu o locație descrisă în scriptură.

„Dacă pînă astăzi am putut doar citi în textul biblic despre existența Scăldătorii Siloamului, acum putem vedea rămășițele sale tangibile”, a spus el.

Zidul, avînd o înălțime de 12 metri și o lățime de peste 8 metri, a fost datat prin radiocarbon la sfîrșitul secolului al IX-lea î.Hr., în timpul domniei regilor Ioas și Amația. Această structură monumentală a fost construită cu scopul de a capta apa din Izvorul Gihon și de a o direcționa către un bazin central, prevenind inundațiile și asigurînd o sursă de apă vitală pentru orașul antic în perioadele de secetă.

Dr. Nahshon Szanton, co-director al săpăturilor, a subliniat importanța hidrologică a barajului, explicînd că fără această structură, apa de ploaie s-ar fi scurs direct spre Valea Hedronului.

„Este cel mai jos punct din Ierusalimul antic. Toată apa de ploaie curge practic către acest bazin hidrografic central, mare, al orașului. Dacă nu ar fi fost acest baraj, apa care curge în acest canal s-ar scurge pur și simplu în Valea Hedronului, direct la Marea Moartă”, a explicat el.

Ministrul Patrimoniului din Israel, Amichai Eliyahu, a descris descoperirea ca pe o dovadă concretă a „puterii Regatului lui Iuda și a creativității regilor săi” în gestionarea provocărilor naturale.

Preluat de la: Noi.md