Astăzi, 29 iunie, Biserica Ortodoxă Română sărbătorește pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel, doi stâlpi ai creștinismului care au marcat prin viețile lor transformarea radicală a omului prin credința în Hristos. Această sărbătoare cu adânci rădăcini religioase se împletește armonios cu zeci de tradiții păstrate în memoria satului românesc, unde credința, natura și superstiția formează un limbaj al respectului față de rânduiala lumii. În calendarul popular, această zi reprezintă un punct de hotar al verii, moment de început pentru seceriș și de bilanț pentru gospodari.

Cei doi apostoli întruchipează două căi diferite, dar complementare, ale mântuirii: fidelitatea și renașterea prin har. Sfântul Petru, pescar din Betsaida și frate al Apostolului Andrei, a fost cel mai vârstnic dintre cei doisprezece ucenici ai lui Hristos. A cunoscut slăbiciunea omenească atunci când s-a lepădat de Învățătorul său în noaptea arestării, dar și forța iertării și a misiunii, devenind conducătorul apostolilor după Înălțare. Sfântul Apostol Pavel, fostul prigonitor Saul din Tars, a fost convertit în mod miraculos pe drumul Damascului, într-o întâlnire directă cu Mântuitorul. De la prigonitor a devenit cel mai fervent predicator al Evangheliei printre păgâni.

Gândirea ortodoxă românească vede în acești doi apostoli simboluri profunde ale naturii umane în relația cu divinitatea. Petru era ca o piatră, extrem de dârz și de hotărât, chiar dacă avântul său era uneori frânt de slăbiciunea sa omenească, în timp ce Pavel a fost ca un vas purtător de Duh Sfânt, un vas în care s-a adunat înțelepciunea care s-a revărsat, apoi, asupra celor chemați la Hristos. Aceste două elemente, „piatră și vas”, nu sunt alese întâmplător, ele definesc personalitatea celor doi neîntrecuți apostoli. Dumnezeu are un plan pentru fiecare dintre noi, iar calitățile noastre sau aparentele defecte pe care le avem pot fi puse în slujba Domnului.

Filosofia ortodoxă românească subliniază că cei doi apostoli aveau o puternică experiență a pocăinței sau a convertirii: Sfântul Petru s-a lepădat de Hristos de trei ori, apoi a plâns cu amar, L-a iubit și L-a mărturisit pe Hristos până la moarte martirică; Sfântul Pavel a persecutat Biserica lui Hristos, dar ulterior a regretat aceasta în tot timpul vieții lui și a lucrat apoi în și pentru Biserică mai mult ca oricare altul. Această experiență a pocăinței devine fundamentul înțelegerii că „armonia frățească nu este un scop în sine, ci ea derivă doar din dreapta credință în Dumnezeu”.

În iconografia ortodoxă, Sfinții Petru și Pavel, primul și ultimul între Apostoli, reprezintă Biserica sau comuniunea lui Israel (Petru) cu toate popoarele lumii (Pavel). Cheile Sfântului Petru reprezintă pocăința și iertarea păcatelor, smerenia și iubirea milostivă, prin care omul intră în Împărăția lui Dumnezeu. Iar sabia Sfântului Pavel reprezintă puterea Cuvântului sfânt, care distinge între erezie și adevăr, între egoism și iubire, între moarte și viață. Această simbolistică profundă arată că „dacă primim cuvântul lui Dumnezeu, chiar dacă ne ustură la început, precum tăietura provocată de o sabie, ulterior ne deschide porțile veșniciei, precum deschide o cheie poarta casei”.

Tradiția ortodoxă românească consemnează că amândoi au fost uciși în anul 67, în aceeași zi, motiv pentru care sunt cinstiți împreună. Primele mărturii scrise despre sărbătoarea comună a Sfinților Apostoli Petru și Pavel ne provin din secolul al IV-lea. Cu siguranță însă, creștinii din Roma secolului I, care au asistat la martirajul lor, i-au cinstit încă din zilele care au urmat morții lor. Această continuitate în cinstire demonstrează că ei rămân pentru noi mari învățători ai credinței, misionari model și rugători statornici pentru viața și unitatea Bisericii lui Hristos.

Sărbătoarea de astăzi devine nu doar o rememorare a trecutului apostolic, ci și o invitație la o viață trăită în credință, curaj și iubire de semeni. Prin viața, faptele și scrierile lor, ei ne îndeamnă să iubim pe Hristos, Evanghelia și Biserica Sa, să lucrăm pentru vindecarea și mântuirea tuturor oamenilor fără deosebire de rasă și gen, de etnie și clasă socială. Ei sunt pentru noi dascăli ai reconcilierii, ai iertării, ai unității și ai sfințeniei. În această zi de 29 iunie, credincioșii sunt chemați să își reînnoiască legătura cu Dumnezeu, să își cinstească numele sfinților prin rugăciune, milostenie și participare la Sfânta Liturghie.

Preluat de la: Timpul.md