În regiunea Candeba din satul Zastânca, raionul Soroca, peste 110 gospodării trăiesc o situație paradoxală: au apeduct construit, dar nu au acces la apă potabilă. Lucrările la rețea au fost finalizate de aproape trei luni, însă oamenii încă mai cară apă cu canistrele de la izvoare sau din oraș. Fântânile s-au secat, iar locuitorii sunt nevoiți să facă drumuri zilnice pentru a asigura minimumul necesar pentru băut, gătit, spălat și pentru îngrijirea animalelor. În multe case există boilere, mașini de spălat și sisteme de încălzire, dar toate sunt inactive din lipsa apei.

Antreprenorul responsabil de proiect susține că din punct de vedere tehnic apeductul este funcțional și pregătit pentru utilizare. Conductele au fost montate, conexiunile sunt finalizate, iar sistemul este testat. Totuși, recepția finală nu a fost semnată de Inspectoratul Național de Supraveghere Tehnică, care invocă lipsa unor acte necesare pentru aprobarea proiectului. Această întârziere birocratică blochează punerea în funcțiune a rețelei și lasă oamenii în aceeași situație ca înainte de investiție.

Primarul localității afirmă că toate documentele solicitate au fost transmise pentru verificare încă de la sfârșitul lunii octombrie. Potrivit lui, este vorba doar de proceduri administrative care nu ar trebui să blocheze accesul oamenilor la apă. El spune că a solicitat accelerarea procesului, avertizând că întârzierea pune în pericol sănătatea publică, mai ales în perioada rece a anului, când sursele naturale de apă sunt și mai greu accesibile.

Proiectul a costat aproximativ 1,6 milioane de lei, bani proveniți din fonduri publice. Pentru locuitorii din Candeba însă, investiția rămâne doar un proiect pe hârtie. Ei privesc apeductul construit, dar gol, fără apă, și spun că au ajuns să plătească pentru o infrastructură inaccesibilă. Situația lor arată vulnerabilitatea satelor care depind de aprobări centrale și de birocrația instituțiilor responsabile.

În timp ce autoritățile schimbă acte, semnături și termene, oamenii contină să trăiască în condiții precare, într-un sat conectat teoretic la apă, dar lipsit practic de ea. Pentru cei din Zastânca, accesul la apă potabilă nu este încă un drept, ci o promisiune amânată.

Preluat de la: Timpul.md