Polonia continuă să facă investiții în Republica Moldova și să acorde ajutor inclusiv în lupta cu pandemia COVID-19, totuși investitorii polonezi își doresc un sistem predictibil. Declarația a fost făcută de ambasadorul Poloniei în Republica Moldova, Bartłomiej Zdaniuk. Într-un interviu pentru Radio Chișinău el a precizat că Vectorul european, integrarea europeană nu este un dușman al Republicii Moldova, dimpotrivă este un potențial care trebuie să fie valorificat.
„Putem constata că Uniunea a devenit mult mai Europeană. UE în momentul de față reprezintă un ansamblu mai larg, este mai convingătoare și mai credibilă, pentru că ne reprezintă pe toți”
Excelență, domnule Ambasador Bartłomiej Zdaniuk, la începutul acestui an, Polonia era numită alături de Franța și Germania printre marile puteri care poartă responsabilitate pentru viitorul Europei. Care este, din punctul dvs. de vedre, rolul Poloniei pe scena politică a Uniunii Europene? Și cum se vede viitorul Europei astăzi, la 70 de ani de la întemeierea comunității?
Această construcție europeană, care a început cu declarația lui Schuman de acum 70 de ani, putea în vremea respectivă, să fie implementată cumva într-o parte a Europei, în partea Occidentală a Europei, în partea liberă a Europei. Restul Europei, din păcate, nu a putut să participe la această construcție, la acest proiect, din cauza prezenței sistemului sovietic, a sistemului socialist produs de armata sovietică în cazul nostru. De aceea, abia în anul 1989, odată cu prăbușirea sistemului socialist și sovietic după aia, a fost posibil să vorbim despre o arhitectură europeană, care ar fi acoperit, practic, întreg spațiul european. De aceea, un rol foarte important îl au și țările din această parte a Europei, care acum 70 de ani nu au putut participa la primul val, la prima încercare de a crea un proiect european pentru viitor. După anul ‘89 au apărut condiții pentru ca noi toți să creăm un proiect care va acoperi întreaga Europă cu adevărat. Nu putem spunem că în anul 2020 acest proiect este creat în varianta sa definitivă. Dar elementul cel mai important este că vorbim acum despre o uniune cu adevărat europeană, nu semi-europeană, nu o uniune pentru o parte a Europei, ci pentru foarte multe state și popoare europene. Polonia, fiind un stat cu un potențial geografic, demografic, teritorial foarte mare, are de jucat un rol important în ceea ce privește integrarea europeană. Putem constata că Uniunea a devenit mult mai Europeană. UE în momentul de față reprezintă un ansamblu mai larg, este mai convingătoare și mai credibilă, pentru că ne reprezintă pe toți. Uniunea Europeană nu înseamnă o contopire, o dispariție a statelor.
„Să nu credeți că dacă va veni cineva cu un sac de bani, va deschide robinetul și banii vor curge ca fluviul Dunărea, atunci problemele se vor rezolva”.
În anii în care a devenit membră a Uniunii Europene, Polonia a tot crescut din punct de vedere economic. Ce stă la baza succesului economic polonez, adesea citat ca model de succes de dezvoltare pentru statele est-europene?
Aș spune că am creat niște proceduri și le-am respectat- asta ar fi răspunsul succint. În primul rând, ca să ai un progres, trebuie să existe condiții, care să fie cunoscute și egale pentru toți. În primul rând, omul nu poate să fie descurajat, atunci degeaba încerci să schimbi ceva. Am reușit, pentru că a existat la noi un potențial care era cumva limitat în perioada comunistă, oamenii nu puteau să realizeze visele și proiectele lor. Anii ‘90 și cei care au urmat, au fost momente de erupere a acestor posibilități. Oamenii au putut face, în sfârșit, lucruri la care visau atâția ani: să-și deschidă firme, să se angajeze în alte domenii, nu numai în întreprinderi de stat, să meargă după regulile economiei de piață și nu după o economie reglementată, unde dorința cumva, vreun plan creat nu se știe unde, era mai important decât nevoile oamenilor exprimate prin jocul liber al economiilor de piață. Odată ce s-a creat acest potențial de pornire care a contribuit la crearea unei bogății, atunci e posibil să mergi și mai departe, să acumulezi o experiență. Poate acestea au fost lucrurile cele mai complicate: au fost omorâți oameni după 1945, că ne-am trezit în ’89 cu un stat care a intrat în faliment, un stat fără bani, fără resurse. Deasupra acestor probleme vine și un alt aspect: că oamenii nu știau să funcționeze într-o economie de piață, pentru că erau dezobișnuiți de sistemul socialist, introdus de sovietici. Pentru că s-au creat anumite condiții oamenii au învățat și acum trecem la altă etapă în care avem și firme mari. Avem oameni care au fost în străinătate, au învățat și au înțeles că foarte multe pot fi posibile și în țara lor. Fiecare stat are un potențial, întrebarea e cum este folosit. Dacă sunt numai interese la mijloc, cu greu se va face ceva. Și nu este vorba doar despre bani. Să nu credeți că dacă va veni cineva cu un sac de bani, va deschide robinetul și banii vor curge ca fluviul Dunărea, atunci problemele se vor rezolva. NU. E vorba despre modul de funcționare.
Pe ce se bazează relațiile moldo-polone astăzi și care sunt domeniile de interes comun? Cât de departe sau cât de aproape sunt cele două țări?
Contează și distanța fizică, să știți. Cu adevărat, ne aflăm aproape: de la Chișinău până la Varșovia distanța este de o mie de km, numai de o mie de km. Și mă bucură faptul că sunt mulți care au fost în Polonia, alții care au venit aici. De aceea când vorbim despre relațiile dintre două țări, nu ne limităm numai la o dimensiune. În aspectul economic, am progresat un pic, dar avem încă un potențial de folosit. R. Moldova făcut progrese foarte frumoase în ceea ce privește exporturile către Polonia, mă refer la producția vitivinicolă. Am venit cu unele investiții, de exemplu avem o investiție mare în domeniul agricol. Vrem să facem și mai mult, dar trebuie să avem condiții atractive. Trebuie ca investitorii să fie atrași, de aceea și sistemul trebuie să fie predictibil, atât baza legislativă, cât și modul de funcționare al sistemului judiciar. Dacă aceste aspecte nu sunt predictibile, cu greu se vor înghesui oamenii să investească. La nivelul Rep. Moldova, peste o mie de persoane învață limba polonă. Cu dialogul politic, suntem acum în perioada de pandemie, dar putem să menționăm unul intens. Trebuie să avem, în primul rând, încredere reciprocă și să înțelegem cu toții: „Vectorul european, integrarea europeană nu este un dușman al Republicii Moldova, dimpotrivă este un potențial care trebuie să fie valorificat”(…) Dorința noastră a tuturor, este ca Republica Moldova să aibă acces la acest spațiu.
Excelență, vorbind despre tangențele istorice comune dintre Republica Moldova și Polonia, mă refer aici la „lagărul socialist”. Cum a reușit Polonia să depășească reminiscențele acelei perioade și cum ar putea funcționa asta în cazul Republicii Moldova?
„Noi considerăm că această apartenență occidentală e singura cale de dezvoltare posibilă, desigur cu diverse dezbateri, ciocniri. Dar e mai bine să faci parte dintr-o familie, e mai bine să stai la masă cu alții, decât să fii în meniu”
Cred că reminiscențe în sine nu prea există, din simplul motiv că nimeni nu a considerat acest sistem comunist ca fiind unul de-al nostru. A fost un sistem care ne-a fost impus, care a venit la noi în 44-45, cu așa-ziși eliberatori. Spun așa-ziși eliberatori, nu pentru că nu îi respectăm pe cei care și-au pierdut viața în lupta cu Germania nazistă, cimitirele lor sunt îngrijite. În spatele acestor persoane au venit imediat și alte formațiuni: și NKVD, și SMERȘ și marionete politice, introduse tocmai de această armată. Din păcate, după eliberare nu a venit libertatea. A venit un sistem străin, impus prin forță, care a omorât sute de mii de oameni. A fost un sistem prost, care ne-a dus în faliment. Din anii 80 nimeni nu a mai avut încredere în acest sistem. Este curios că chiar înșiși membrii nomenclaturii comuniste din anii 80 au negociat acordul de extindere al UE, ei ne-au dus către UE și NATO. Ei au înțeles foarte bine că locul nostru este în Vest. Nimeni nu consideră că această legătură cu Estul a fost benefică. Din păcate, „eliberatorul” nu a mers acasă după ce „ne-a eliberat”. Noi considerăm că această apartenență occidentală e singura cale de dezvoltare posibilă, desigur cu diverse dezbateri, ciocniri. Dar e mai bine să faci parte dintr-o familie, e mai bine să stai la masă cu alții, decât să fii în meniu.
Preluat de la: Timpul.md