,,Nu vă înspăimântați!
Căutați pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit?

A înviat! Nu este aici”.
(Marcu 16, 6)

Preasfințiți arhipăstori,

Preacuvioși monahi și monahii,

Preacucernici preoți și diaconi,

Drept-măritori creștini ai Sfintei noastre Biserici,

Hristos a Înviat!

Cu părintească dragoste vă adresez tuturor slujitorilor sfintelor noastre altare și drept-măritorului popor, cinstitor de Dumnezeu, alese gânduri de felicitare cu prilejul celui mai slăvit praznic al creștinătății – Învierea din morți a Domnului nostru Iisus Hristos.

Învierea Domnului și Dumnezeului nostru risipește frica și alungă întristarea, pogorând asupra umanității pacea și bucuria, lumina și iubirea. Sfinții Apostoli și Femeile Mironosițe au fost izbăviți de frica deșartă, umplându-se de dragostea lui Dumnezeu, care pe toate le vindecă și le plinește.

,,Cine ne va despărți pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? Precum este scris:,,Pentru Tine suntem omorâți toată ziua, socotiți am fost ca niște oi de junghiere”. Dar în toate acestea suntem mai mult decât biruitori, prin Acela Care ne-a iubit. Căci sunt încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici înălțimea, nici adâncul și nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea Întru Hristos Iisus, Domnul nostru”. (Romani 8, 35-39).

 

Iubiți întru Hristos Cel Înviat, frați și surori,

M-a dus Dumnezeu cu gândul la aceste cuvinte ale Apostolului Pavel, ca la unele spuse prin inspirația Duhului Sfânt, pentru întărirea și încurajarea în credință și nădejde către Domnul în timpuri de prigoane, ispite și necazuri a credincioșilor din toate popoarele și generațiile, ca să le aduc în inimile voastre, acum când ne aflăm toți în fața acestei înfricoșătoare pandemii și avem nevoie, poate mai mult ca oricând, de întărirea duhovnicească ce izvorăște din ele.

Această epidemie caută să umple inimile noastre de frică și să ne învăluie în panică. Știm însă că frica nu este firească omului, ci a apărut după căderea protopărinților în păcat și se amplifică prin orice cădere a noastră.

De aceea în primul rând trebuie să ne pocăim. Pocăința adevărată ne scapă de frică. Mântuitorul Hristos ne spune în Evanghelie ,,Pocăiți-vă!”, iar cel mai des îndemn al Său către noi este: ,,Nu vă fie frică! Nu vă temeți!”. Când alungăm păcatul din inimile noastre fuge și frica. Inimile eliberate de frică să le umplem de dragoste față de aproapele. Această caritate creștinească trebuie să ne facă acum să fim foarte responsabili în sprijinirea semenilor aflați în boală și suferință.

Totodată, pocăința și dragostea adevărată deschid inimile și sufletele noastre pentru primirea lui Hristos, Cel ce a biruit lumea și moartea. Dacă credem cu adevărat în Învierea Lui și știm că El vrea să ne facă părtași Învierii, atunci nimic nu ne mai înspăimântă și nimic nu ne înfricoșează, ci cu multă încredere urmăm Lui, Cel ce a vindecat pe mulți și nu a îmbolnăvit pe nimeni.

Prăznuirea Slăvitei Învieri a Mântuitorului nostru, în aceste condiții de pandemie, când bisericile sunt goale, ne duce cu gândul la Mormântul găsit gol de Apostolii și Mironosițele ce-L căutau pe Cel mort și rămăseseră nedumeriți, căci nu știau ,,cine L-a luat și unde L-a pus”. Acum bisericile sunt goale de noi, nu de Hristos, de aceea nu trebuie să fim goi duhovnicește și în afara Bisericii lui Hristos, ci să avem căutarea lăuntrică a Lui.

Când ne vom pocăi cu adevărat și chiar vom dori să-L aflăm ca Maria Magdalena, ce-L confundase cu grădinarul zicându-i ,,Doamne, dacă Tu L-ai luat , spune-mi unde L-ai pus și eu Îl voi ridica” (Ioan 20, 15), atunci El ni se va descoperi că este Însuși ,,Cel ce se ia și Cel ce se dă”, Cel ce se face nevăzut ,,pentru puțină vreme” și Cel ce se arată ,,după puțină vreme”. (Ioan 16, 17).

El este ,,Doctorul ce vine nu la cei sănătoși, ci la cei bolnavi”. Noi fiind bolnavi de fărădelegi, totuși ne considerăm sănătoși, dar dacă această primejdie, ca o doftorie amară, ne va ajuta să ,,flamânzim și să însetăm după dreptatea” Doctorului-Hristos, atunci El va veni neapărat, ca la ucenicii Săi, chiar și prin ,,ușile încuiate”. (Ioan 20, 19)

Preaiubiți fii și fiice ai Învierii,

Mă adresez cu purtare de grijă părintească celor de acasă și celor din afara hotarelor țării: să avem inimile pline de nădejde, de credință și de dragoste în Iisus biruitorul morții și slujind aproapelui, tuturor celor suferinzi, să cântăm împreună cu psalmistul: ,,de voi și umbla în mijlocul morții, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine ești. …Mila Ta mă va urma în toate zilele vieții mele, ca să locuiesc în casa Domnului, întru lungime de zile” (Psalmul 22).

Lumina lui Hristos Cel Înviat să lumineze pe toți în lucrarea dragostei !

 

Adevărat a Înviat Hristos !

† VLADIMIR,

MITROPOLITUL CHIȘINĂULUI ȘI AL ÎNTREGII MOLDOVE

Învierea Domnului,

Anul  mântuirii 2020,

or.Chișinău

Preluat de la: Publika.md