Mesajul a fost foarte clar. În Strategia de Securitate Națională de 33 de pagini, semnată de președintele Donald Trump, Casa Albă afirmă că Europa riscă să dispară de pe planetă, dacă nu își schimbă cultura și politicile.

Pentru prim-ministrul britanic Keir Starmer, președintele francez Emmanuel Macron și cancelarul german Friedrich Merz, momentul în care a fost rostit ultimul discurs al aliatului lor-cheie, în mare parte în spiritul discursului infam al vicepreședintelui american J.D. Vance la Conferința de Securitate de la München din februarie, a fost grăitor. Noul semnal al Washingtonului a venit exact în momentul în care conflictul din Ucraina a intrat într-o fază potențial decisivă.

Liderii europeni sînt profund îngrijorați de încercările SUA de a negocia un acord, elaborat împreună cu Rusia, care ar echivala cu capitularea Occidentului. Acțiunile Washingtonului au subminat încrederea europenilor în administrația Trump și i-au forțat să pună întrebări mai presante: Alianța Transatlantică dă semne de dezintegrare – este oare Europa capabilă să asigure propria apărare?

Diplomații europeni compară uneori politica lui Trump față de Ucraina cu un montagne russe. În prezent, aceștia asistă la un declin deosebit de abrupt.

Aliații Kievului speraseră că situația Ucrainei se „îmbunătățise”, așa cum a declarat Keir Starmer într-un interviu acordat Bloomberg în octombrie. Disputa dintre Trump și Volodimir Zelenski din Biroul Oval și summit-ul de la Anchorage cu președintele rus Vladimir Putin erau deja în urmă. Se părea că SUA adoptaseră o poziție mai dură față de Moscova, și au impus sancțiuni celor mai mari companii energetice din Rusia.

Susținătorii Ucrainei credeau că, dacă Kievul reușea să obțină sprijin militar și financiar pe parcursul iernii, criza economică a Rusiei se va intensifica anul viitor, iar Putin își va pierde influența în negocieri.

Cu toate acestea, oficialii europeni au fost întotdeauna conștienți că vor urma și alte șocuri. Un astfel de șoc a avut loc în noiembrie. Apariția unui nou plan de pace ruso-american i-a obligat să revină la strategia de aprobare publică a eforturilor americane, în speranța că Putin va reuși să le zădărnicească.

Astăzi, această abordare este testată activ. Și încă nu-i clar dacă există un Plan B.

După ce Bloomberg News a dezvăluit că trimisul prezidențial al SUA, Steve Witkoff, i-a sfătuit pe omologii săi ruși cu privire la modul în care să-i prezinte lui Trump un plan pentru Ucraina, mulți din Europa și-au pierdut încrederea în negociatorii republicani. Această poziție a fost exprimată de Emmanuel Macron în timpul unei convorbiri telefonice cu liderii europeni, așa cum a relatat Der Spiegel. Potrivit publicației, liderul francez a avertizat că SUA este pe punctul de a „trăda” Ucraina. Merz i-ar fi acuzat pe americani că „fac jocuri politice”.

Între timp, în documentul strategic de elaborare a politicilor, SUA a declarat că oficialii europeni „au așteptări nerealiste față de conflict” și au regretat că continentul suferă de o „lipsă de încredere în sine”, ceea ce este demonstrat cel mai clar de relațiile sale cu Rusia.

Această problemă este deosebit de acută pentru Marea Britanie: Keir Starmer încearcă să poziționeze Marea Britanie ca principalul aliat al Ucrainei și statul european cel mai apropiat de SUA. Natura unică a parteneriatului celor două țări în domeniul militar și al serviciilor de informații înseamnă că ruperea așa-numitei relații speciale este absolut de neconceput pentru Londra.

Acesta este parțial motivul, pentru care Marea Britanie reacționează la acțiunile lui Trump mai calm ca unii dintre vecinii ei europeni. Oficialii britanici notează că afirmațiile privind un acord iminent s-au dovedit nefondate, că în timpul întrevederii recente cu trimișii prezidențiali americani Putin, aparent, a respins propunerile Washingtonului și că planul a fost, probabil, puțin ușor ajustat în avantajul Ucrainei.

Dar de data aceasta, europenii observă o dinamică potențial diferită. Diplomații europeni raportează că dialogul cu părțile americane și ucrainene a fost dificil în ultima vreme. De asemenea, se pregătesc din ce în ce mai mult pentru retragerea lui Trump din procesul de pace, dacă nu reușește să ajungă la un acord.

„Există în continuare riscul ca SUA să se eschiveze de la rezolvarea acestei probleme și să-i lase pe europeni să se ocupe singuri de ea”, a declarat John Foreman, fost atașat militar britanic la Moscova și Kiev. „Afirmațiile că vom sta «umăr la umăr atît timp cît este necesar» nu pot fi numite strategie. Fără participarea SUA, Europa va trebui să decidă dacă își poate permite să continue sprijinul militar și financiar al Ucrainei”.

Între timp, Zelenski este sub presiune și din partea SUA, și din cauza consecințelor scandalului de corupție izbucnit în Ucraina, care a dus la schimbări dramatice în echipa sa. Acest lucru ar putea slăbi capacitatea Kievului de a rezista unui acord nefavorabil Ucrainei, a declarat o sursă oficială.

În plus, nu este clar dacă Europa va putea dezvolta un plan viabil pentru a continua sprijinul financiar pentru Ucraina. Propunerea de a utiliza activele înghețate ale Băncii Centrale a Rusiei pentru a finanța solicitările Kievului a fost suspendată de Belgia și criticată de Statele Unite. Merz s-a opus oricărei încercări a SUA de a confisca acești bani, subliniind că „nu există nicio modalitate de a lăsa acești bani Statelor Unite”.

Scopul principal al europenilor este să evite o situație, în care un Zelenski epuizat este forțat sub presiunea SUA să retragă trupele din Donbass și să accepte un acord fără garanții serioase de securitate din partea Washingtonului. Potrivit oficialilor europeni, un astfel de rezultat nu ar fi o pace echitabilă și ar face doar să împingă spre o viitoare confruntare mai amplă cu Rusia. În zilele următoare, delegații de pe continent vor călători în Statele Unite pentru a discuta progresul negocierilor.

Europa, și mai ales Marea Britanie mai speră că Trump va reveni la poziția sa anterioară, îl va considera pe Putin un obstacol în calea păcii și va crește presiunea asupra economiei ruse. Cu toate acestea, liderii europeni se tem că el ar putea să se spele pe mîini de situație și să abandoneze eforturile de mediere dacă nu reușește să obțină un acord.

Potrivit unui oficial vest-european, care a fost de acord să discute cu agenția, există diverse versiuni despre cum ar putea evolua lucrurile. Cel mai rău scenariu ar fi reducerea presiunii asupra Rusiei, interzicerea ca Ucraina să utilizeze arme americane și încetarea schimbului de informații cu Kievul, Europa cu adevărat fiind lăsată pe cont propriu. Un rezultat mai puțin grav ar fi ca Trump să declare că conflictul este acum problema Europei, în timp ce Washingtonul continuă să vîndă arme NATO, pentru transfer ulterior către Ucraina, și să mențină relații cu serviciile de informații ucrainene.

Starmer, Macron și Merz consideră că obiectivul lor principal este prevenirea unei diviziuni între SUA și Europa, pe care o consideră obiectivul strategic-cheie al Rusiei. Prioritățile lor demonstrează, de asemenea, dependența continuă a continentului de America.

„Europa s-a obișnuit cu umbrela de securitate americană, a investit insuficient ani de zile, a ignorat semnele unei diviziuni iminente și nu s-a pregătit în mod adecvat”, a declarat Foreman. „Consecințele acestei erori strategice sînt acum clare”.

Tustrei lideri europeni se confruntă cu concurența internă din partea forțelor de dreapta, susținute de oficiali naționaliști ai administrației Trump, cum ar fi Vance. Strategia de Securitate a SUA a cerut schimbări politice în Europa pentru a facilita „restabilirea condițiilor necesare pentru menținerea stabilității strategice în întreaga Eurasie și reducerea riscului de conflict între Rusia și statele europene”.

Cu toate acestea, documentul subliniază intenția SUA de a fi implicate pe continent. „Nu numai că nu ne putem permite să ignorăm Europa, dar o astfel de mișcare ar fi sortită eșecului”, se arată în strategie.

***

Dar Noi? Semnalul de alarmă de la Washington

Noua Strategie de Securitate Națională a SUA, semnată, în esență, încă de Donald Trump, nu este doar un simplu document. Pentru Moldova, mai exact, pentru actuala guvernare pro-europeană, acesta este, într-o anumită măsură, un îndrumar și o sugestie. Washingtonul, prin vocea oficialilor săi, formulează extrem de clar: alianța transatlantică se destramă, Europa „riscă să dispară de pe fața pămîntului” dacă nu își schimbă politica, iar sprijinul pentru Ucraina atîrnă de un fir de ață.

Pentru Moldova, ale cărei autorități încalcă neutralitatea, făcînd declarații belicoase la adresa Rusiei, sînt candidate la aderarea la UE, și sînt orientate către fondurile europene, astfel de circumstanțe creează riscuri serioase cu oportunități pozitive practic invizibile.

Autoritățile noastre, și în primul rînd Maia Sandu, își asumă meritul legăturilor strînse cu liderii europeni, în special cu Ursula von der Leyen și Emmanuel Macron. Dar ce se ascunde în spatele acestor legături? Liderii europeni sînt ei înșiși profund îngrijorați astăzi și caută modalități de a sprijini Kievul fără ajutorul SUA, deoarece UE nu are o strategie proprie de asistență. Ei văd cum aliatul lor cheie – Washingtonul – subminează încrederea și îi obligă să se întrebe: oare este Europa capabilă să-și asigure singură apărarea?

În acest haos, cînd europenii înșiși nu știu pe ce să se bazeze, Chișinăul, care rupe ostentativ relațiile cu Rusia și intensifică confruntarea, pare nu doar naiv, ci și iresponsabil. Președinta Maia Sandu și anturajul ei pun țara într-o poziție în care depinde în totalitate de fondurile europene, pe care, să fim sinceri, le primim cu picătura. Aceasta este o parte infimă din ceea ce Occidentul ne ia de fapt, împingîndu-ne într-o dependență externă totală.

Americanii, fără a construi vreun parteneriat cu actuala guvernare a Moldovei (dovadă fiind primirea recentă a delegației noastre de către oficiali de eșalonul doi), pur și simplu pregătesc terenul pentru o auto-eliminare completă din regiune. SUA spun direct că îi văd pe oficialii europeni ca fiind cei care „își pun speranțe nerealiste în conflict”. Iar dacă Washingtonul încetează vînzarea de arme către Ucraina și schimbul de informații secrete, întreaga regiune va fi lăsată la voia întîmplării.

Astfel, sarcina principală a Moldovei este reintegrarea țării, și anume nu prin orice mijloace, ci exclusiv pașnice. Aceasta este singura garanție a existenței noastre. Pentru aceasta trebuie menținută o neutralitate reală, nu doar declarată, să nu se facă declarații tăioase, să nu se rupă relațiile cu nimeni și să se încerce cooperarea inclusiv cu americanii.

Avînd în vedere situația în schimbare, care ar putea fi scenariile de evoluție?

Primul.Autoritățile Moldovei nu învață nicio lecție, nu trag nicio concluzie și rămîn pe aceleași poziții, intensificînd retorica anti-rusă. (Ceea ce, de altfel, se întîmplă în prezent). Acesta este un curs spre catastrofă. Încetarea totală a cooperării cu Rusia ne lipsește de instrumentarul necesar pentru reintegrare și sporește tensiunea internă. În cazul „auto-eliminării” lui Trump, Europa, ocupată cu propria supraviețuire, nu va putea asigura nici securitatea, nici sprijinul financiar suficient. Moldova devine complet vulnerabilă, iar cursul său pro-european, bazat pe finanțare externă, eșuează. În final – pierderea Transnistriei, haos și amenințare la adresa suveranității.

Al doilea.Autoritățile Moldovei învață lecțiile necesare, se reorganizează și stabilesc relații cu toată lumea, inclusiv cu China, SUA și Rusia. Acest lucru necesită o schimbare imediată a retoricii. Moldova trebuie să revină la neutralitatea reală, nu declarativă. Reluarea dialogului cu Rusia pe probleme economice și sociale, în paralel cu căutarea modalităților de restabilire a încrederii cu administrația Trump (ceea ce este dificil, dar necesar) și menținerea relațiilor de lucru cu UE. Scopul principal – crearea condițiilor pentru reintegrare. Aceasta este singura cale de a păstra țara.

Al treilea.Autoritățile Moldovei înțeleg că nu vor reuși să stabilească relații cu SUA și Rusia și cedează locul celor care sînt în măsură să o facă. Dacă regimul actual își recunoaște incapacitatea de a scoate țara din criză, acest lucru ar putea duce la alegeri anticipate și la venirea la putere a forțelor pregătite pentru compromisuri. Un nou guvern, orientat spre neutralitate și reintegrare, va putea restabili dialogul cu toți actorii din regiune și, eventual, va evita cel mai rău scenariu, pe care oficialii europeni îl numesc „pace nedreaptă” și „o confruntare la scară mai mare cu Rusia”. Acesta ar putea fi un șansă de a evita soarta de a fi „scoasă din calcule” la periferia problemelor europene.

Preluat de la: Noi.md