Ceva e putred în toată povestea asta cu contrabanda de armament. În locul unor explicații coerente, ferme și profesioniste, ni se servesc bâlbâieli ridicole despre „necesitatea unor noi scanere”.
Exact asta ne lipsea: după ce am cumpărat radare de milioane și dronele rusești survolează cerul nostru când și cum vor ele, acum ar trebui să mai băgăm câteva zeci de milioane și în scanere. Hai, și-om instala „Rapiscan”-uri de la porțile piețelor, până la WC-urile din benzinării. Unui stat eșuat, nu-i stă bine daca nu e și bine scanat!
Omul cu ciocanul în mână vede orice problemă ca pe un cui. La noi, demnitarii văd orice criză ca pe o „variantă” de achiziții publică. Poate mai cumpărăm și niște „Rapiscan-uri” mobile, care să patruleze șoselele împreună cu poliția pe timp de noapte: polițiștii cu radarul, vameșii cu „Rapiscan-ul”. Mai adăugăm și câte un securist in echipă și abia atunci va fi „ordine și disciplină”! Ca la carte!
Ce să zic… dacă o astfel de captură ieșea la iveală pe vremea odiosului, am fi avut flashmoburi în fața Serviciului Vamal, cu lozincile deja clasice: «Moldova nu e coridor pentru arme!», «Mafia armelor are complici în stat!» și, desigur, cu regina lozincelor – «La pușcărie!». Televiziunile noastre libere și independente ar fi despicat firul în patru, dedicând zeci de ore dezvăluirilor despre contrabandă „sub protecția organelor de drept”, cu experți plimbați de la un studio la altul să repete aceeași indignare până la epuizare.
Astăzi însă, reacția oficială pendulează între bâlbâieli și justificări pentru care și un prostănac ar roși de rușine.
În patria noastră dragă, jumătate dintre cei plătiți gras din bani publici poartă epoleți.
J’de mii de tablagii! Polițiști, vameși, procurori, ofițeri de urmărire penală, SPP-iști, securiști și tot felul de structuri cu misiuni «speciale», fiecare cu uniforma lui, cu legitimația lui și cu eterna poveste că nu le ajunge ceva: «ne trebuie echipament», ba le trebuie «puteri sporite», ba cer să fie «introduse noi restricții». În țara asta, unde nici musca nu poate zbura fără bilet, mai bine am cumpăra un ditamai „Rapiscan”, care să le scaneze și propria incompetență. Uite acolo ar fi adevărata revoluție tehnologică.
Trecând peste toate astea, ar fi bine să se înțeleagă că scandalul cu traficul de arme, depășește cu mult nivelul tâmpeniei și ipocriziei politică de pe malurile Bâcului.
Nu trebuie să exclude scenariul cel mai periculos: o provocare de proporții, așezată perfect în prelungirea scandalului de corupție din Ucraina. Ar pica extraordinar de bine propagandei rusești să transmită cancelariilor occidentale mesajul:
– „Iată cu cine aveți de-a face: le dați bani pentru stabilizare energetică – ei fură”.
– „Voi furnizați armament ucranenilor ca să se apere de noi – ei îl scot la vânzare pe piața neagră”
– „Moldova, potențial candidat la UE? Uitați-vă ce fac împreună cu ucrainenii: contrabandă cu arme.”
Nu ar putea exista un cadou mai mare pentru Kremlin, în acest context.
Tocmai din acest motiv, în actualul context asemenea episoade nu pot fi lăsate să plutească în ceață. Autoritățile sunt obligate – nu invitate, nu rugate – OBLIGATE să vină rapid cu răspunsuri exhaustive:
• Ce sunt aceste arme?
• De unde provin?
• Când au intrat în Republica Moldova?
• Cine a facilitat transportul?
• De ce nu au fost depistate de autoritățile noastre și au fost reținute abia la Albița?
Situata cere acțiuni ferme, clare, fără niciun echivoc: dacă este contrabandă reală, atunci trebuie să urmeze demisii politice la cel mai înalt nivel. Nu „comisii”, nu „verificări interne”, nu „analize tehnice”. Ci demisii și arestări.
Dacă este o provocare rusească, vrem o explicație limpede și convingătoare din partea serviciilor noastre „dragi”, care în ultimii ani, păr să se fi specializat mai mult pe finanțarea partidelor politice.
Până atunci, întreaga poveste miroase urât. Și foarte periculos. Iar faptul că ni se vând gogoși despre lipsa scanerelor nu face decât să îngroașe bănuiala că, undeva, cineva ne ia de proști – metodic și pe bani mulți.
Preluat de la: Timpul.md