Monumentul are o lungime de aproximativ 1,6 kilometri, o lățime de circa 400 de metri și o înălțime care variază între 9 și 15 metri. Construcția este datată în jurul anului 1000 î.Hr., fiind cu aproape o mie de ani mai veche decît centrele mayașe clasice precum Tikal.

Cercetătorii au utilizat tehnologia LIDAR (scanare laser aeriană) pentru a dezvălui structura masivă ascunsă sub vegetație. Datele obținute arată că monumentul a fost ridicat cu o precizie remarcabilă: axa sa principală este aliniată cu răsăritul soarelui în anumite zile cu semnificație ritualică în calendarul mayaș. Mărimea lucrărilor de terasament sugerează un efort colectiv uriaș, realizat într-o perioadă în care societatea mayașă nu avea încă o conducere centralizată.

În zona centrală a complexului, arheologii au descoperit o groapă ritualică în formă de cruce. În interiorul acesteia se aflau topoare de jad, sculpturi reprezentînd animale și figuri feminine, dar și pigmenți minerali care simbolizau cele patru puncte cardinale. Descoperirea oferă o perspectivă nouă asupra credințelor religioase timpurii ale civilizației mayașe.

În regiune au fost identificate aproximativ 500 de structuri similare, mai mici, care, împreună cu complexul Aguada Fénix, reflectă o perioadă de intensă activitate ritualică și constructivă în Preclasicul timpuriu. Specialiștii cred că asemenea proiecte au fost realizate prin consens comunitar, posibil sub coordonarea astronomilor și a elitelor intelectuale, nu a unor conducători regali.

Descoperirea schimbă semnificativ modul în care este înțeleasă geneza civilizației mayașe, sugerînd că marile realizări arhitecturale au fost rezultatul cooperării colective și al unui plan comun, într-o societate care nu avea, încă, o ierarhie rigidă.

Preluat de la: Noi.md