Președintele Parlamentului, Igor Grosu, a transmis un mesaj de condoleanțe după decesul lui Ilie Ilașcu, fost deținut politic al regimului separatist de la Tiraspol, care a murit luni, 17 noiembrie, la vârsta de 73 de ani. În mesaj, șeful Legislativului îl descrie pe Ilașcu drept un simbol al demnității și al luptei pentru identitatea națională.
„Ilie Ilașcu – un luptător dârz și neclintit, un exemplu rar de demnitate și de identitate națională. A avut o soartă grea, fiind condamnat la moarte de regimul de la Tiraspol. Chiar și așa a rămas demn și curajos, oferind lumii întregi o lecție de dragoste față de neam și țară”, a scris Igor Grosu într-o postare pe Facebook.
Șeful Legislativului a exprimat condoleanțe familiei și tuturor celor care l-au cunoscut, subliniind impactul pe care Ilie Ilașcu l-a avut asupra societății și memoriei colective.
Ilie Ilașcu s-a pe 30 iulie 1952, la Taxobeni, raionul Fălești. Este unul din fondatorii Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia (1988-1992), înființată în contextul în care, la acel moment, din cei peste 200 mii de locuitori ai Tiraspolului, 35 de mii erau de etnie română (moldoveană) – adică circa 17%, și care nu aveau nicio școală, nicio grădiniță în limba română, toate cele 19 unități de învățământ din Tiraspol fiind cu predare în limba rusă, transmite Radio Chișinău.
A fost președinte al Frontului Popular din Moldova – Filiala Tiraspol din anul 1989 până în 1992, an în care organizația a fost lichidată de forțele separatiste transnistrene. Despre Frontul Popular trebuie spus că și-a început activitatea în primavara anului 1989, ajungând până la peste 5000 de membri activi, iar după 1990, odată cu „formarea” așa zisei „Republici Transnistria”, s-a declanșat o luptă fără cruțare împotriva organizației. Rând pe rând, aveau să dispară, fară urmă, mulți din membrii activi ai Frontului, iar la sfârșitul anului 1991, au început adevărate luptele de gherilă interne, între membrii organizației, pe fondul intereselor diferite în susținerea sau nu a structurilor statale ale Republicii Moldova – poliția, procuratura, executivul, băncile și alte structuri – , versus suținerea sau nu a structurilor de factură paramilitară formate de Federația Rusă la Bazele Armatei a 14-a.
În anul 1992, Ilașcu a participat la luptele armate de la Nistru, în calitate de comandant al unor trupe militare cu destinație specială ale Ministerului Securității Naționale din Republica Moldova. Ilașcu și unitatea sa specială au luptat în spatele frontului și au adus mari pierderi Armatei a 14 a Federației Ruse și bandelor de cazaci veniți să lupte în Transnistria împotriva moldovenilor. Trebuie spus că, mai ales după data de 2 martie 1992, zi în care Republica Moldova este primită oficial ca membră a ONU, Federația Rusă, anticipând desprinderea totală a Republicii Moldova de interesele rusești, și intenția de integrare în democrația europeană, dar și posibila unire cu Patria – Mamă, a încercat în orice chip posibil să zădărnicească aceste țeluri.
Chiar în noaptea de 2 martie a acelui an, printr-o provocare pusă la cale la Dubăsari, pe malul Nistrului, unitați paramilitare secesioniste, ajutate de unitațile militare regulate ale Armatei a 14-a, au atacat Secția de poliție, omorând și rănind mai mulți oameni ai legii, pe restul transportându-i la Tiraspol, unde le-au confiscat armamentul și muniția și i-au luat prizonieri.
Între 2 și 4 iunie 1992, Ilie Ilașcu, Andrei Ivanțoc, Alexandru Leșco, Tudor Petrov Popa, Petru Godiac și Valeriu Garbuz au fost arestați la domiciliile lor de la Tiraspol de persoane care purtau uniforme cu însemnele Armatei a 14-a a fostei U.R.S.S., fiind acuzați de autoritățile transnistrene de crime de război și acțiuni de terorism.
Preluat de la: Timpul.md