Dacă măsurătorile şi interpretarea lor sînt exacte, cercetătorii se întreabă cum s-au putut menţine aceste depozite de gheaţă într-o regiune atît de expusă radiației solare. Studii anterioare au remarcat că o posibilă origine a acestei ape înghețate ar putea fi vulcanismul, care a eliberat cantități mari de vapori de apă.

Folosind modele computerizate ale climatului marțian, cercetătorii au simulat erupţiile vulcanice identificate de concluziile unor cercetări anterioare, care s-au produs pe Marte în urmă cu 4,1 miliarde pînă la 3 miliarde de ani. Aceste simulări au sugerat că erupțiile au eliberat vapori de apă la altitudini mari, care ar fi putut îngheța în atmosfera rece marțiană şi ulterior să cadă la sol sub formă de gheaţă. Ei au descoperit că o singură erupție de trei zile ar fi putut duce la formarea unor depozite de gheaţă de pînă la 5 metri grosime în zona din jurul unui vulcan.

„Imaginați-vă cîtă gheaţă ar putea fi produsă după erupții repetate de-a lungul a milioane de ani”, a declarat pentru Space.com autoarea principală a studiului, Saira Hamid, specialistă în științe planetare la Universitatea de Stat din Arizona, Tempe.
„Vulcanismul exploziv ar putea însămînţa în mod repetat latitudinile joase cu gheaţă şi cenuşă, producînd depozite de gheaţă îngropate sau izolate care ajută la explicarea excesului de semnale de hidrogen măsurate în apropierea ecuatorului”, a susţinut ea.

Totuşi, Hamid a avertizat că hidrogenul detectat de sondele spațiale în jurul ecuatorului marţian s-ar putea să nu provină din depozite de gheaţă, ci dintr-o serie de depozite minerale, printre alte posibilităţi. Cercetările viitoare pot căuta semne de gheaţă acoperită cu cenuşă în regiunile ecuatoriale ale lui Marte pentru a susține sau a infirma existența gheții acolo, a mai precizat ea.

Dacă aceste pungi ecuatoriale de gheață există pe Marte, ele s-ar putea dovedi valoroase pentru exploratorii umani de acolo.
„Studiul nostru sugerează că regiunile vulcanice ar putea fi ţinte prioritare”, a remarcat Hamid.

În plus, erupțiile vulcanice ar fi putut elibera acid sulfuric în atmosfera marţiană. Acest lucru ar fi putut genera aerosoli care reflectă lumina Soarelui şi care au răcit Planeta Roșie, aruncînd-o într-o iarnă globală, care, la rîndul ei, ar fi putut permite acumularea de gheață pentru o perioadă lungă de timp.

Dar aceleaşi erupții vulcanice marţiene antice ar fi putut genera, de asemenea, căldură și substanțe chimice care ar fi putut crea medii locuibile de scurtă durată, a spus Hamid.
„Aceste regiuni ar fi putut oferi condiții tranzitorii, dar potențial propice vieții. Înţelegerea locului şi a modului în care s-au format aceste depozite de gheaţă şi cenuşă ar putea ajuta la ghidarea căutării de biosemnături trecute sau chiar conservate pe Marte”, a mai susţinut ea.

Preluat de la: Noi.md