Rio de Janeiro a respirat foc în acest weekend.
Vuietul arenei, mii de voci și un singur om în centrul cuștii — Deiveson Figueiredo, cel pe care Brazilia îl numește Deus da Guerra, Zeul Războiului.

La UFC Fight Night 261, Figueiredo a urcat în octogon împotriva lui Montel Jackson — tînăr, îndrăzneț, puternic — și a reamintit tuturor că experiența și instinctul sînt arme care nu ruginesc niciodată.

Runde în ritm de samba și ecouri de sînge

Încă din primele secunde, Figueiredo a părut că s-a întors acasă — nu doar geografic, ci și sufletește.
Se mișca relaxat, aproape leneș, dar fiecare lovitură era precisă, ca o incizie de chirurg. Primul takedown, controlul, presiunea — totul ca la manual.

În a doua rundă, Jackson a prins curaj, a devenit mai agresiv, dar Figueiredo este genul de luptător care simte lupta așa cum un muzician simte ritmul. Nu forțează — se adaptează, pentru a lovi mai puternic.
A treia rundă — luptă la distanță scurtă, explozii de furie, un scor aproape egal.

Arbitrii au fost împărțiți: 29–28 pentru Jackson, 29–28, 29–28 pentru Figueiredo.
Victorie prin decizie divizată — dar arena a explodat ca și cum ar fi redevenit campion mondial.

„Îl vreau pe Merab”

După meci, microfonul în mîinile lui Figueiredo a sunat ca o sabie:
„Merab Dvalishvili este campionul. Dar nu am de gînd să stau la coadă. Sunt gata să lupt. Vreau din nou acea centură.”

Sala a izbucnit. Cuvintele lui nu au fost o simplă provocare — ci o declarație.
Pentru că, dacă îl cunoști pe Deiveson, știi că el nu vorbește degeaba.

Deiveson Figueiredo — omul care a transformat haosul în casă

Născut în micuțul sat Souza, în nordul Braziliei.

În copilărie păștea vite și îl ajuta pe tatăl său, cowboy, să prindă tauri — de acolo și priza de fier.

Pînă la 13 ani nu văzuse niciodată un ring, dar visa deja „să lovească mai tare decît oricine”.

La 21 de ani a plecat la Belém, unde dormea în sală și mînca o singură dată pe zi pentru a economisi bani de antrenamente.

Porecla Deus da Guerra („Zeul Războiului”) i s-a născut din stilul său de luptă: brutal, intuitiv, fără pauze.

În 2020, a devenit campion UFC la categoria muscă, iar Dana White l-a descris astfel:

„Omul care lovește ca un greu, dar cîntărește sub 60 de kilograme.”

A deținut centura de două ori și a luptat de patru ori cu Brandon Moreno — o rivalitate care a intrat în istorie ca una dintre cele mai spectaculoase serii din UFC.

Recorduri și fapte

Dublu campion UFC la categoria muscă (Flyweight).

18 victorii înainte de limită, dintre care 9 prin submission și 9 prin knockout.

Primul brazilian care și-a apărat titlul în categoria de pînă la 57 kg.

Tehnica preferată: ghilotina — a cîștigat jumătate dintre submission-urile sale cu acest procedeu.

Pasionat de pescuit: între lupte pleacă în Amazon și petrece zile întregi într-o barcă.

A fost cîndva frizer și bucătar într-un bar de sushi — spune că „cuțitul este doar o prelungire a mîinii”.

La sala sa din Belém are o regulă simplă:

„Dacă nu ești obosit, înseamnă că nu te-ai antrenat.”

Figueiredo 2.0 — calm, matur, periculos

Astăzi, în el este mai puțină bravură și mai multă concentrare.
Vorbește rar, zîmbește mai puțin, dar se mișcă precum un om care știe exact încotro merge.

Pentru mulți, el rămîne eroul unei pagini trecute din istoria UFC.
Dar Figueiredo s-a întors nu pentru fani — ci pentru sine.
Pentru a demonstra că în el încă trăiește băiatul din Amazon care visa să devină campion.

Merge din nou după centură.
Dar de data aceasta — nu pentru bani, nu pentru atenție.

Ci pentru a lăsa în urmă o amprentă pe care nu o vor șterge nici transpirația, nici sîngele, nici timpul.

Preluat de la: Noi.md