Munca fără concediu: cine se încumetă să facă asta

Unii oameni nu își iau concedii, pentru că vor să economisească pentru ceva. Obiectivul fiind atins, își pot permite să se odihnească din nou. Cu totul altceva este dacă o persoană refuză concediul fără niciun motiv aparent. Psihologa ne spune dacă acest lucru este normal.

Refuzul de a lua o vacanță poate indica dependența de muncă – o dependență psihologică de muncă, a sugerat Belașova. Un alt motiv posibil este frica. „De exemplu, unei persoane singuratice îi este frică să se confrunte cu singurătatea, unei persoane nesigure – să nu-și piardă locul de muncă, iar unei persoane predispuse la hipercontrol – că totul se va destrama în absența sa”, a explicat ea.

De ce nu se poate să lucrezi fără concediu

Prin munca non-stop, unii vor să obțină aprobarea superiorilor și să avanseze în carieră. Din păcate, o astfel de abordare a afacerilor s-ar putea să nu se justifice, a avertizat Belașova.

Potrivit ei, refuzul la odihnă poate provoca sindromul oboselii cronice sau epuizarea emoțională. Cu ce ​​va trebui să te confrunți, dacă lucrezi tot anul:

• probleme de sănătate;

• o senzație de epuizare constantă, lipsă de forță;

• dificultăți în îndeplinirea atribuțiilor profesionale.

O garnitură îndoielnică pentru cineva, care dorește să-și facă o carieră sau visează la autorealizare.

Pe scurt, vacanța nu este un capriciu, ci o necesitate, a concluzionat psihologa. Cei care merg în vacanță au ocazia să:

• schimbe mediul;

• facă ceva ce le place;

• capete impresii noi;

• să își îmbunătățească sănătatea.

De multă odihnă avem nevoie?

Unii angajați împart cele 28 de zile de concediu impuse de lege în mai multe părți. Ei raționează astfel: te odihnești mai des – e mai bine. Există însă o problemă: se pare că această abordare a odihnei nu funcționează. Din punct de vedere medical, un concediu scurt nu este deloc odihnă, ci pur și simplu o schimbare de peisaj, a explicat doctorul în științe medicale Vladislav Șafalinov. Potrivit acestuia, în medie, organismul nostru are nevoie de 21 de zile pentru a se adapta. Aceasta este exact durata unui concediu complet pentru cei care nu vor să se confrunte cu epuizarea. Sau cel puțin 14 zile, dar nu mai puțin.

Cum luptăm cu arderea emoțională

Arderea emoțională este un flagel al societății moderne, ea afectează milioane de oameni în întreaga lume. Se manifestă nu doar prin oboseală cronică, ci și prin cinism, scăderea productivității și un sentiment de deznădejde. Psihologul american Cristina Maslach a identificat trei componente cheie ale epuizării profesionale:

1. Epuizare emoțională: Senzație de gol, oboseală din cauza muncii sau a altor responsabilități, lipsă de energie.

2. Depersonalizare (cinism): Dezvoltarea unei atitudini negative, indiferente sau cinice față de persoanele cu care interacționezi (colegi, clienți, persoane dragi).

3. Reducerea realizării personale: Sentimentul de ineficiență, lipsa satisfacției pentru munca depusă sau realizări și scăderea încrederii în propriile abilități.

În 2019, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a inclus oficial arderea emoțională în cea de-a 11-a revizuire a Clasificării Internaționale a Bolilor (ICD-11) ca „un sindrom rezultat din stresul cronic la locul de muncă care nu a fost gestionat cu succes”. E important să menționăm, că OMS examinează epuizarea emoțională anume în contextul activității profesionale.

Cauzele epuizării emoționale

Epuizarea este rareori cauzată de un singur factor; este adesea rezultatul unei combinații de factori. Printre cei mai comuni se numără:

• Suprasolicitare: Prea multe sarcini, ore lungi de lucru, prea puțin timp pentru odihnă și recuperare.

• Lipsă de control: Sentimentul că nu ai nicio influență asupra deciziilor, a procesului de lucru sau a rezultatului muncii tale.

• Subrecompensă: Nerecunoașterea eforturilor tale, plata incorectă, sentimentul că contribuțiile tale sunt subevaluate.

• Încălcări ale echității: Tratament nedrept, discriminare, părtinire, favoritism la locul de muncă.

• Conflict de valori: Inconsecvență între valorile personale și valorile organizației sau cerințele postului.

• Limite de rol neclare: Lipsa unei înțelegeri clare a responsabilităților și așteptărilor tale, ceea ce poate duce la confuzie și stres crescut.

• Lipsă de sprijin: Izolare, lipsa sprijinului din partea colegilor, superiorilor sau celor dragi.

• Monotonie și rutină: Efectuarea de sarcini monotone, repetitive, care nu oferă oportunități de dezvoltare și creativitate.

• Așteptări mari: Stabilirea unor standarde prea înalte pentru tine însuți, perfecționism, străduința de a fi întotdeauna cel mai bun.

• Trăsături de personalitate: Tendință spre autosacrificare, empatie excesivă (în special în profesiile de ajutorare), incapacitatea de a spune „nu”.

Cum luptăm cu epuizarea emoțională: pași practici

Combaterea epuizării este un proces complex, care necesită o abordare sistemică.

Pasul 1: Recunoaște problema și conștientizează gravitatea ei

Primul și cel mai important pas este să recunoști că te confrunți cu epuizare profesională. Mulți oameni ignoră simptomele, atribuindu-le oboselii sau stresului. Însă epuizarea înseamnă ceva mai mult, ea necesită un efort deliberat pentru a fi depășită. Compasiunea față de sine și auto-reflecția sunt esențiale aici. Întreabă-te:

• „Cum mă simt cu adevărat?”

• „Mă odihnesc suficient?”

• „Îmi aduce munca (sau alte responsabilități) bucurie sau doar epuizare?”

Pasul 2: Identifică cauzele

Încearcă să-ți dai seama ce anume îți cauzează epuizarea. Pune-ți următoarele întrebări:

• Ce anume mă epuizează? Munca, relațiile, dificultățile financiare?

• Ce factori de la locul de muncă contribuie la starea mea (suprasolicitare, lipsă de control, conflicte)?

• Ce calități personale sau obiceiuri am, care înrăutățesc situația (perfecționism, incapacitatea de a delega)?

Ținerea unui jurnal te poate ajuta să urmărești tipare și să identifici factorii declanșatori.

Pasul 3: Revizuiește-ți prioritățile și limitele

Pasul 4: Ai grijă de sănătatea ta fizică

Sănătatea fizică este în legătură indivizibilă cu cea mintală.

• Somnul suficient: Încearcă să dormi 7-9 ore pe noapte. Creează un mediu confortabil pentru somn (cameră întunecată, liniștită, răcoroasă), evită gadgeturile înainte de culcare.

• Dietă echilibrată: Dă preferință alimentelor integrale, legumelor, fructelor, proteinelor. Consumă limitat cofeină, zahăr și alimente procesate.

• Activitate fizică regulată: Chiar și 30 de minute de exerciții fizice moderate pe zi (mers pe jos, yoga, înot) pot îmbunătăți semnificativ starea de spirit și pot reduce nivelul de stres. Activitatea fizică ajută la producerea endorfinelor – antidepresive naturale.

Pasul 5: Dezvoltă strategii de gestionare a stresului și de reglare emoțională

• Conștientizare (Mindfulness): Practicarea mindfulness te ajută să trăiești în prezent, să reduci anxietatea și să îmbunătățești reglarea emoțională. Acestea pot fi meditații, exerciții de respirație sau pur și simplu îndeplinirea conștientă a sarcinilor zilnice.

• Hobby-uri și interese: Fă-ți timp pentru activități care îți aduc bucurie și relaxare. Acestea pot fi cititul, desenul, muzica, grădinăritul, gătitul – orice îți permite să cugeți asupra problemelor și să te reîncarci.

• Conectarea cu cei dragi: Păstrează legătura cu prietenii și familia. Sprijinul social este esențial pentru a face față stresului. Împărtășește-ți sentimentele și nu te teme să ceri ajutor.

• Umor: Este un excelent ameliorator de stres. Urmărește comedii, citește glume, vorbește cu oameni care te fac să zîmbești.

• Jurnalizare: Notează-ți ideile și sentimentele. Acest lucru te ajută să analizezi situația, să exprimi emoțiile și să găsești soluții.

• Găsirea sensului: Regevaluează-ți obiectivele și valorile. Uneori, epuizarea vine din sentimentul că ceea ce faci este lipsit de sens. Încearcă să găsești un nou sens în munca sau viața ta.

Pasul 6: Schimbă-ți atitudinea față de muncă sau locul de muncă

Dacă principalele cauze ale epuizării sunt legate de muncă, ia în considerare următoarele opțiuni:

• Găsirea unui nou proiect: Poate că un nou proiect sau o nouă linie de muncă te va ajuta să recapeți interesul.

• Schimbarea programului de lucru: Dacă este posibil, discută cu șeful despre un program de lucru mai flexibil, munca la distanță sau reducerea programului de lucru.

• Găsirea unui nou loc de muncă: Dacă locul de muncă actual este o sursă constantă de stres și nu poate fi schimbat, ar putea fi momentul să ei în considerare schimbarea locului de muncă sau chiar schimbarea completă a carierei. Aceasta este o decizie dificilă, dar uneori este necesară pentru a menține sănătatea.

• Luarea unei vacanțe sau a unui concediu academic: În unele cazuri, o pauză lungă poate fi necesară pentru a vă recupera complet.

Pasul 7: Cere ajutor profesional

Dacă simți că nu poți face față epuizării profesionale pe cont propriu, nu ezita să contactezi specialiști.

Profilaxia epuizării

Cea mai bună modalitate de a combate epuizarea este prevenirea ei. Iată principiile- cheie:

• Autoevaluare regulată: Evaluează-ți periodic starea emoțională și fizică.

• Gestionare activă a stresului: Nu aștepta ca stresul să devină insuportabil. Folosește în mod regulat strategii de relaxare și odihnă.

• Stil de viață sănătos: Somnul, nutriția și activitatea fizică sunt fundamentul bunăstării.

• Menține conexiunile sociale: Nu te izola de prieteni și familie.

• Stabilește limite: Separă clar viața profesională de cea personală.

• Dezvoltă abilități de inteligență emoțională: Învață să vă recunoști și să-ți gestionați emoțiile, precum și să înțelegi emoțiile celorlalți.

• Învățare și dezvoltare continuă: Noile cunoștințe și abilități pot aduce un interes proaspăt pentru muncă.

• Cere ajutor: Nu-ți fie teamă să ceri ajutor de la colegi, șefi, prieteni sau profesioniști.

• Acceptă greșelile: Fii bun cu tine însuți. Nimeni nu este perfect.

Preluat de la: Noi.md