***

Duminică, 20 iulie, în Republica Moldova a început oficial campania electorală și nominalizarea candidaților. În puțin peste două luni, pe 28 septembrie, vor avea loc alegerile parlamentare aici.

Din nou, există toate motivele pentru a numi aceste alegeri crucuale. Și din nou în joc este păstrarea vectorului pro-european al vecinului Ucrainei. Noul parlament poate schimba semnificativ traiectoria politică a dezvoltării țării, deoarece Moldova este o republică parlamentară, iar legal principalele pîrghii pentru conturarea politicii țării sunt concentrate aici. Dacă forțele pro-ruse vor prelua controlul, acestea vor forma un guvern care va implementa noua politică internă și externă a Moldovei, iar președinta pro-europeană Sandu va fi obligat doar să respecte aceste procese.

În ajunul alegerilor parlamentare din Republica Moldova , tabla de șah este mai complexă. Pentru a înțelege cine merită sprijin, care ar putea fi scenariile electorale și formarea unei coaliții guvernamentale, vă sugerăm să aprofundați puțin detaliile vieții partidelor din Republica Moldova, strategiile principalilor actori politici și ale păpușarilor lor din culise.

Mono-majoritatea toxică și deputați -„ciorapi rupți”

În ultimii patru ani, puterea executivă, legislativă și chiar cea prezidențială au fost concentrate în aceleași mîini. Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) a cîștigat alegerile, primind o majoritate unică în parlament. Acum, și acest lucru este confirmat de sondajele sociologice, șansele PAS de a menține monopolul în parlament sunt mici. Problemele-cheie pentru partidul pro-prezidențial sunt create, în special, de faptul că el a avut un rol de monopol în guvern și parlament timp de 4 ani de zile. Aceasta înseamnă că toate problemele social-economice apărute sau nerezolvate în această perioadă au devenit automat responsabilitatea forței pro-prezidențiale. Și există multe astfel de probleme. La urma urmei, vorbim despre o perioadă dificilă din punct de vedere economic, care a inclus o pandemie și un război de amploare în Ucraina, ale cărei consecințe au afectat și economia Moldovei. Evident, această povară trage în jos ratingurile partidului. Anul trecut, acest lucru aproape a costat-o pe Maia Sandu președinția: mulți alegători au votat nu pentru adversarul ei, Stoianoglo, da împotriva ei ca lider PAS, de facto. Iar la alegerile parlamentare, acest efect va fi și mai puternic (iar ratingul partidului a fost și rămîne mai mic ca ratingul personal al doamnei Sandu). Se pare că partidul de la guvernare va trebui să plătească un preț politic pentru toate greșelile sale.

Cu toate acestea, PAS nu este gata să renunțe fără luptă, și se pregătește pentru mai multe scenarii posibile. Autoritățile moldovene, în ciuda ratingurilor lor, nu renunță măcar la fantoma speranței de victorie și o nouă mono-majoritate în parlament. Probabil contează pe faptul că „epoca lebedelor negre” va juca în favoarea lor.

În plus, partidul aflat la guvernare înțelege cu adevărat, că PAS are nevoie de o reînnoire radicală pentru a scăpa de imaginea negativă existentă. Prin urmare, din 61 de parlamentari actuali, doar 36 au ajuns pe noua listă, iar dintre aceștia, peste o duzină – pe locuri în a doua jumătate a listei, de unde șansele de a intra în parlament sunt mici (sau chiar minime). Acest lucru a provocat indignarea deschisă a unor deputați, pentru care nu s-a găsit loc. Cele mai frapante declarații au fost făcute de deputata Iulia Dăscălu. Ea a recunoscut că „aparent nu a fost cea mai bună aleasă” (și într-adevăr, în patru ani ea nu a devenit recognoscibilă și este cunoscută doar pentru proiectul de lege privind protecția animalelor), dar nu a precupețit acuzațiile la adresa partidului. „M-am simțit ca un ciorap rupt, aruncat la gunoi”, a spus politiciana, care nu s-a regăsit în listă. „Mă doare cînd dai totul și primești doar un șut în fund.”

Speranță în UE și fotbaliști

Partidul adaugă și politicieni în retragere – cei care cu ceva timp în urmă s-au distanțat de putere și nu au preluat imaginea toxică a actualei guvernări. Uitați-vă doar la revenirea în politică a fostului ministru de Externe, Nicu Popescu! Un analist strălucit la nivel european, bine-cunoscut în capitalele europene, ministrul de Externe, care a obținut recunoașterea Republicii Moldova ca stat candidat la aderarea la UE concomitent cu Ucraina, el a demisionat din funcție în ianuarie 2024 și a anunțat că părăsește politica moldovenească și, prin urmare, nu lucrează în actuala guvernare. Cu toate acestea, acum a acceptat să candideze la alegeri cu PAS. Mai mulți politicieni din alte partide au fost invitați pe listă. Acest lucru ar trebui explicat separat. Pe întreaga perioadă de guvernare, PAS a monopolizat sistematic nișa puterii pro-europene – spun că doar ei conduc țara în UE. Drept urmare, PAS a distrus practic toți ceilalți actori pro-europeni. Și după asta partidul a decis să înceapă să lucreze cu rămășițele altor forțe pro-europene, oferindu-le cote în noua listă a partidului. Dar numai Platforma „DA” a acceptat acest lucru.

De fapt, echipa doamnei Sandu își pune principalele speranțe în Europa. PAS chiar a adăugat simbolul „UE 2028” pe sigla sa. Aceasta este o promisiune de a adera la UE în trei ani. Acesta este atuul strategiei electorale a partidului guvernant și speranța lui la victorie. Prin urmare, este logic ca PAS să își pună mari speranțe în asistența din partea Uniunii Europene și a României. Maia Sandu îi convinge pe europeni (și nu fără motiv) că PAS nu va permite Moldovei să se retragă pe calea reformelor europene. Ca răspuns, UE este înclinată să închidă ochii la greșelile partidului, oferindu-i asistența și resursele necesare pentru victorie. Cooperarea cu România este și mai strînsă. Sandu l-a susținut deschis pe Nicușor Dan la alegerile prezidențiale chiar și atunci cînd victoria sa era departe de a fi garantată – așa că speră la reciprocitate din partea lui. Dar să fim sinceri: cu tot ajutorul din Occident, succesul PAS este departe de a fi garantat. Este mai probabil ca partidul să piardă totuși majoritatea. Și se pare că PAS înțelege acest lucru, așa că pregătește un Plan B – formarea unei coaliții în noul parlament. Este adevărat, alegerea partenerului pentru partidul de guvernământ este extrem de limitată.

Marionete vădite ale Kremlinului

În paralel cu poziționarea sa ca forță care va conduce Moldova spre UE, PAS speră și să-i slăbească pe oponenții pro-ruși. Inclusiv prin limitarea dreptului partidelor pro-ruse de a participa la alegeri. În special, este vorba despre partidele afiliate oligarhului-fugar pro-rus Ilan Șor, care în ultimii ani a devenit principalul instrument al Kremlinului pentru influențarea politicii moldovenești. Partidelor din blocul lui „Victorie” Comisia Electorală Centrală le-a refuzat înregistrarea în primele zile ale campaniei. PAS și Sandu au invocat ideea de a se opune lui Șor și „șoriștilor” ca agenți ruși vădioți, în timp ce acestab organizează demonstrativ congrese la Moscova. De fapt, nu pentru prima dată Șor este eliminat din alegerile din Moldova și, de fiecare dată, echipa lui nu a reușit să conteste decizia autorităților. Toate interdicțiile se bazează nu pe sentimentul pro-rus ca atare, ci pe faptul, că partidul Șor a fost declarat neconstituțional în Moldova, iar acum membrii lui, care s-au alăturat noilor forțe politice, sunt persecutați. Dar chiar dacă are loc o minune și unul dintre partidele din orbita lui Shor ajunge pe buletinele de vot și în parlament, pentru ambele părți orice cooperare cu echipa Sandu este imposibilă din punct de vedere politic.

Rușii, însă, erau pe deplin conștienți de faptul, că „șoriștilor” nu li se va permite să participe la alegeri din cauza interdicției de a candida, așa că și-au pus ouăle în coșuri diferite. Figuri relativ noi candidează la alegeri, și nimeni nu se îndoiește că sunt și ele „echipa lui Șor”, dar este dificil a dovedi legal acest lucru. Printre acestea se numără Victoria Furtună, fostă procuroră anticorupție și candidată la alegerile prezidențiale din 2024. În martie, 2025 ea a condus partidul politic „Moldova Mare”. În Ucraina, Furtună este cunoscută pentru revendicările teritoriale împotriva Ucrainei și pentru apelul la „reîntoarcerea Bugeacului”, adică anexarea sudului regiunii Odesa. Aceștia spun că „nu există niciun tratat internațional care să recunoască pierderea Bugeacului”, iar apartenența acestei regiuni la Ucraina „a privat Moldova de accesul la mare”.

Prietenii ascunși ai Kremlinului

Se așteaptă ca acest bloc să devină principalul canal de promovare a intereselor Kremlinului. Și, din nou, acest lucru ar trebui să fie făcut prin intermediul lui Shor. Se așteaptă ca în blocul pro-rus să fie infiltrați mulți „șoriști”, care fac parte din „Inima Moldovei”. În plus, Tarlev este, de asemenea, legat de Shor, iar acest lucru este destul de bine argumentat – dar nu există dovezi solide care să-l înlăture din cursă. Dar cel mai interesant participant la alegeri va candida separat de aceste blocuri. Vorbim despre blocul „Alternativa”. Liderii lui – fostul procuror general și rivalul Maiei Sandu la alegerile prezidențiale, Alexandr Stoianoglo; primarul de Chișinău Ion Ceban, care conduce partidul „Mișcarea Alternativa Națională” (MAN); fostul prim-ministru Ion Chicu și strategul politic Marc Tcaciuc, fost deputat și fost consilier al președintelui comunist Voronin.

Cei din ”Alternativa” evită cu grijă eticheta de „partid pro-rus”. Se poziționează ca o „a treia forță” – moderată și pragmatică; un partid al „administratorilor puternici”. Cu toate acestea, nu demult majoritatea liderilor partidului au avut legături cu Partidul Socialiștilor (Stoanoglo a fost candidatul Partidului Socialiștilor la alegerile prezidențiale). În plus, primarul Chișinăului a fost acuzat adesea de legături cu Moscova, iar recent i s-ar fi interzis intrarea în România și în UE pe această bază – deși Ceban însuși, nu fără motiv, a declarat că autoritățile române au făcut acest lucru la cererea Chișinăului. Încă nu este clar cum va afecta acest lucru ratingul ”Alternativei” – îi va consolida imaginea de pro-rus sau îl va prezenta pe Ceban ca o „victimă a regimului Sandu”. Dar ceea ce se poate spune cu certitudine este că PAS și Sandu nu intenționează să negocieze cu ”Alternativa”. Existau deja relații proaste între ei, dar acum podurile au fost arse definitiv.

PAS pentru Usatîi

În rezultat, singura forță politică potențial viabilă, care este încă deschisă unei alianțe cu Sandu în noul parlament, este „Partidul Nostru” al lui Renato Usatîi. Partidul are șansa de a intra în parlament și face campanie activă, adună alegători loiali Federației Ruse. De exemplu, Usatîi a organizat recent un concert la Chișinău cu participarea „vedetelor” rusești Leonid Agutin și Liusea Cebotina. Și anterior, i-a invitat la Festivalul Absolvenților din 2025 pe artiștii Macan și Basta, cunoscuți pentru susținerea agresiunii rusești împotriva Ucrainei. La acre ideologie aderă Usatîi? Pur și simplu nu există un răspuns la această întrebare, iar prioritățile geopolitice ale politicianului s-au schimbat în mod repetat în unele diametral opuse. În 2020, s-a numărat printre cei mai stricți critici ai fostului președinte Igor Dodon, a susținut-o pe Maia Sandu în turul doi al alegerilor prezidențiale. Și periodic își amintește că Rusia a deschis dosare penale împotriva sa și l-a trecut pe lista persoanelor căutate. Cu toate acestea, se știe că în trecutul mai îndepărtat el a avut afaceri în Rusia ca antreprenor pentru monopolul de stat Căile Ferate Ruse (unde afacerile aleatorii nu se permit), și-a declarat opiniile pro-ruse, iar partidul său politic a fost partenerul oficial al odiosului LDPR al lui Jirinovski.

La Chișinău, mulți sunt siguri că actuala înclinație ușor pro-rusă a lui Usatîi este coordonată cu Sandu și reprezintă una dintre tehnologiile puterii. Aceștia spun că, pe fondul interzicerii „șoriștilor”, al slăbirii „Alternativei” și al toxicității PSRM, echipa lui Sandu se așteaptă ca o parte din voturile acestor forțe politice să se îndrepte către Renato Usatîi. Și va fi posibil să se încerce negocierea cu el. Poate că s-a ajuns chiar la un acord în această privință… Dar cine poate fi sigur de vreo înțelegere cu Usatîi? Cel puțin, actualii politicieni pro-guvernamentali nu neagă acest scenariu, deși vorbesc despre el foarte reticent și cu o urmă de rușine în intonații.

Autor: Serghei Gherasimciuk,

Director executiv adjunct al Consiliului de Politică Externă „Prisma Ucraineană”,

pentru „Adevărul European”

Preluat de la: Noi.md