După primele impresii asiatice, pașii ne poartă spre Hangzhou – orașul poetic al lacului West, și mai apoi către Yiwu – inima comerțului internațional, unde piața devine spectacol. Două lumi diferite, dar profund reprezentative pentru China de astăzi.

Hangzhou – orașul unde ceaiul verde și supa picantă spun povești

După agitația futuristă a Shanghaiului, ziua de azi a adus o schimbare de decor. Am ajuns în Hangzhou – un oraș cu peste 14 milioane de locuitori, cunoscut nu doar pentru tehnologie și dezvoltare urbană rapidă, ci și pentru farmecul său tradițional. Situat în estul Chinei, pe malul rîului Qiantang, orașul este celebru pentru Lacul de Vest, una dintre cele mai pitorești destinații din întreaga Asie, și pentru ceaiul Longjing (Fîntîna Dragonului), cultivat aici de secole.

Pe măsură ce soarele a coborît peste dealurile verzi din jurul lacului, am descoperit o altă față a Hangzhou-ului: bucătăria locală, unde tradiția și experimentul culinar merg mînă în mînă.

Seara ne-a condus într-un restaurant local unde am făcut cunoștință cu hot pot-ul, o experiență care depășește ideea clasică de cină. În mijlocul mesei – o oală divizată în două compartimente: unul cu supă picantă și intensă, celălalt cu un bulion clar și delicat. Odată așezat la masă, devii propriul tău bucătar: alegi ce ingrediente vrei să gătești – vită feliată subțire, bile de pește, bambus proaspăt, ciuperci, tofu crocant sau chiar bacon – și le lași să fiarbă în supă.

Totul începe cu mixarea unui sos personalizat: zeci de opțiuni – usturoi, ardei iute, pastă de susan, coriandru, oțet de orez – fiecare cu o notă care adaugă profunzime gustului. La scurt timp după prima înghițitură, tăcerea s-a așternut la masă. Era momentul în care papilele gustative cereau toată atenția.

Dar Hangzhou nu ne-a oferit doar surprize culinare. La aceeași masă, în mijlocul unui oraș chinez, l-am cunoscut pe un tînăr pe nume Bounegru – născut în Republica Moldova, cu tată moldovean, mamă ucraineancă, care studiază în Rusia. Un colaj uman ce pare să reflecte tocmai complexitatea lumii de azi. Întîlnirea a adus cu ea o doză neașteptată de umor și căldură, transformînd seara într-o poveste memorabilă.

În Hangzhou, simți că trecutul și prezentul nu se luptă, ci se completează. Iar cînd aromele, peisajele și întîlnirile surprinzătoare se aștern laolaltă într-o singură zi, ai toate motivele să spui că te-ai apropiat, măcar pentru o clipă, de inima reală a Chinei.

Vizita noastră la birourile Hangzhoufeel, parte a Hangzhou International Communication Center (HZICC), ne-a introdus într-o redacție în care inovația tehnologică nu este un simplu slogan – este practică cotidiană. În martie 2025, HZICC a lansat un program numit „Hangzhoufeel Training Program”, dedicat specialiștilor din media, universități și institute de cercetare. Prima sesiune, intitulată DeepSeek and International Communication, a adus peste o sută de participanți și a fost moderată de experți renumiți în inteligența artificială.

Hangzhoufeel a fost, de asemenea, prima redacție din China care a integrat direct în emisie prezentatori generați de AI. Kanalul de știri a lansat un avatar digital numit Xiaoyu, un prezentator virtual cu trăsături aproape identice celei umane, capabil să reportzeze întregul buletin de știri . În plus, în cadrul Hangzhoufeel, am văzut tehnologii de traducere instantanee, generare automată a textelor de bază și algoritmi care filtrează și structurează datele în timp real.

În acest context high-tech, l-am întîlnit pe Dașa, o tînără jurnalistă rusoaică stabilită în China de aproape doi ani. Ea ne-a împărtășit impresii despre viața în orașele chineze: ritmul rapid, organizarea exemplară și spiritul deschis al comunității locale. „China m-a învățat să fiu mai organizată și mai deschisă la nou”, ne-a spus ea cu entuziasm.

În ansamblu, Hangzhoufeel a dovedit că viitorul jurnalismului nu înseamnă înlocuire, ci colaborare: AI preia sarcinile repetitive, iar reporteri ca Dașa pot investi mai mult timp în investigații de profunzime și relatări autentice. A fost o vizită care a conturat un model inspirațional – unde tehnologia și creativitatea umană se completează reciproc.

Locul unde viitorul prinde formă și se mișcă

Vizita la Unitree Robotics a fost unul dintre acele momente care te fac să te întrebi, cu o sinceră uimire: Oare cît de aproape este viitorul? Răspunsul pare să fie: mult mai aproape decît credem. Într-un spațiu impecabil organizat, cu prototipuri în mișcare și tehnologii de ultimă oră, am văzut cu ochii noștri cum inteligența artificială și robotica avansată pătrund deja, discret dar ferm, în viața de zi cu zi.

Compania este o companie chineză specializată în dezvoltarea de roboți agili, autonomi și interactivi, unii dintre ei inspirați de mișcările animalelor. Ce ne-a impresionat cel mai mult a fost diversitatea aplicațiilor: de la roboți care pot juca ping-pong cu tine, anticipînd mișcările mingii în fracțiuni de secundă, pînă la mașini care pot fi controlate doar cu ajutorul undelor cerebrale umane, printr-o cască neurală.

Printre exponatele care au atras atenția s-au numărat și roboții de companie – de dimensiuni reduse, expresivi, capabili să recunoască vocea utilizatorului, să reacționeze la emoții și chiar să inițieze conversații simple. Unul dintre aceștia a realizat în fața noastră un portret schițat în cîteva minute, analizînd conturul feței și expresiile în timp real.

Roboții nu sînt doar spectaculoși. Sunt rapizi, preciși și învățați să se adapteze. Se pot mișca pe terenuri accidentate, pot transporta obiecte, supraveghea zone și chiar interacționa cu copii sau persoane în vîrstă.

A fost o experiență care te obligă să îți reevaluezi percepțiile despre tehnologie. Nu mai vorbim despre scenarii din filme SF, ci despre inovații concrete, gata să devină parte a lumii noastre cotidiene.

Compania ne-a oferit o demonstrație clară a direcției în care merge omenirea: spre o colaborare tot mai strînsă între om și mașină, într-un echilibru în care eficiența se întîlnește cu empatia, iar algoritmul cu intuiția umană.

Mall-uri pustii, dar pline de viață digitală – lecția chineză a reinvenției

Într-o după-amiază ploioasă, am intrat într-un mall din Hangzhou. Halele imense, altădată animate de pașii grăbiți ai cumpărătorilor, păreau abandonate. Niciun client, nicio muzică de fundal, doar lumina rece reflectată în podeaua impecabilă. Totul părea suspendat într-un timp incert. Pînă cînd, într-un colț, o cameră de filmat, cîteva reflectoare și un tînăr care vorbea cu o energie debordantă către un ecran.

Nu era un simplu gest de optimism, ci o rețetă de supraviețuire. Pentru că, în China, pandemia nu a dus doar la blocaje și închideri. A declanșat o metamorfoză economică și tehnologică.

În timpul crizei sanitare globale, mall-urile și-au schimbat funcția: nu au mai fost doar spații de vînzare, ci platouri de live-streaming. Restaurantele, chiar și cele de lux, s-au convertit în centre logistice ultra-eficiente, livrînd produse la o viteză incredibilă.

În locul vitrinelor cu manechine, au apărut studiouri mobile. În fața camerelor: influenceri cu milioane de urmăritori, prezentînd produse live pentru brandurile rămase fără clienți fizici.

Ziua de muncă a unui astfel de prezentator digital e riguroasă:

Și în acest lanț – toată lumea are de cîștigat:

Magazinele își vînd stocurile, chiar dacă în jurul lor e liniște.

Influencerii pot cîștiga pînă la 10.000 de yuani pe zi (aprox. 25.000 lei moldovenești).

Cumpărătorii obțin produsele la prețuri reduse, livrate direct acasă.

China a oferit astfel una dintre cele mai clare demonstrații de adaptabilitate sistemică. În timp ce alte țări își blocau activitatea așteptînd vremuri mai bune, aici s-a construit o nouă normalitate.

Mall-urile goale nu mai sînt semne de declin, ci spații transformate, repopulate digital. O economie care a învățat nu doar să reziste, ci să crească în mijlocul crizei.

Este, poate, una dintre cele mai relevante lecții ale vremurilor noastre: Nu aștepta să treacă furtuna. Învață să vinzi în ploaie.

Zhejiang Financial College – locul unde viitorul economiei prinde contur

Într-o zi în Hangzhou, pașii noștri ne-au purtat spre una dintre cele mai apreciate instituții de învățămînt financiar din China – Zhejiang Financial College. Aflat în inima parcului educațional din districtul Xiasha, acest colegiu de stat reușește să îmbine rigoarea academică cu inovația digitală, formînd o generație de specialiști pregătiți pentru provocările economiei globale.

Campusul se întinde pe o suprafață de peste 40 de hectare, cu clădiri moderne, spații verzi atent îngrijite și o infrastructură care rivalizează cu marile universități internaționale. La intrare, un panou digital afişează în timp real date despre bursele de valori. Nu e doar simbolic – aici, teoria întîlnește practica în fiecare zi.

Zhejiang Financial College are o poveste de 50 de ani, fiind fondat în 1975 ca școală a Băncii Populare a Chinei. De-a lungul anilor, a devenit un adevărat „leagăn al bancherilor” din provincia Zhejiang, cu peste 5.000 de foști studenți care ocupă astăzi poziții de conducere în sistemul bancar chinez.

În prezent, peste 11.000 de studenți se formează aici, în cele 14 facultăți și departamente specializate în domenii precum contabilitate, investiții, asigurări, finanțe digitale, comerț internațional sau tehnologia informației. Profesorii – peste 500 la număr – sînt, în mare parte, specialiști practicieni, conectați direct la piața muncii.

Un aspect care ne-a surprins în mod plăcut este accentul pus pe inovația tehnologică. În cadrul vizitei, am pășit în laboratoare dotate cu simulatoare financiare, roboți consilieri virtuali, terminale bursiere și aplicații care folosesc inteligența artificială pentru a antrena luarea deciziilor în timp real.

Dar Zhejiang Financial College înseamnă mai mult decît cifre și tehnologie. E un spațiu viu, unde tinerii participă la schimburi internaționale, programe de practică și competiții de antreprenoriat. Ritmul este alert, ambiția se simte la tot pasul, iar fiecare curs pare să pregătească un actor activ al noii economii globale.

Într-o lume aflată într-o permanentă transformare, colegiul din Hangzhou dovedește că adaptarea înseamnă, în primul rînd, viziune, colaborare și curajul de a inova. Am plecat de acolo cu gîndul că viitorul financiar al Chinei se scrie deja – cu cifre precise, dar și cu visuri mari – exact în sălile acestui campus.

West Lake, Hangzhou – o călătorie în inima poeziei chinezești

Ziua ne-a purtat într-un loc unde timpul pare să se fi oprit ca să asculte liniștea: West Lake din Hangzhou. Un lac legendar, așezat în inima orașului, înconjurat de dealuri, pagode, poduri arcuite și alei străjuite de salcii. Peisajul e mai mult decît pitoresc — e simbolic, pentru că aici natura, poezia și istoria au format de secole o singură lume.

Includerea sa în patrimoniul UNESCO nu e întîmplătoare. Lacul a influențat stilul grădinilor clasice din Asia de Est și a fost muza unor gînditori ca Su Dongpo, care a transformat contemplarea lacului în versuri nemuritoare. Tot aici, legendele își găsesc loc între nuferi și ceață — ca aceea a Fetei Șarpelui Alb, care și-a trăit iubirea pe Broken Bridge, podul devenit simbol al romantismului chinezesc.

La apus, însă, lacul se metamorfozează complet.

Pe malul lacului West din Hangzhou, printre sălciile pletoase și colinele învăluite în ceață, se înalță cu grație Pagoda Leifeng — o siluetă legendară ce pare desprinsă dintr-o poveste. Și nu e doar o impresie poetică: pagoda e chiar inima unei dintre cele mai cunoscute legende chineze, aceea a Șarpelui Alb.

Pagoda originală s-a prăbușit în 1924, dar în anul 2002, autoritățile chineze au reconstruit-o fidel, combinînd arhitectura tradițională cu tehnologie modernă. Azi, vizitatorii urcă etaj cu etaj, printr-un lift discret ascuns în inima structurii, pînă în vîrf, de unde pot admira întreaga splendoare a lacului West — același lac în care, legenda spune, sufletul lui Bai Suzhen încă plutește.

Leifeng Pagoda nu e doar un monument istoric, ci o punte între real și mit, între piatră și poezie.

West Lake Show – poezie pe apă, magie în aer

Cînd soarele coboară, scena aparține apei. West Lake Show nu este doar un spectacol — este o experiență multisenzorială, un omagiu adus artei chineze și visării.

Totul se întîmplă sub cerul liber, într-un decor natural incredibil. Pe suprafața lacului apare o platformă invizibilă, iar de acolo, ca din neant, se ridică peste 100 de dansatori. Siluetele lor par să plutească pe apă. Mișcările sînt fluide, perfect sincronizate, acompaniate de o coloană sonoră care îmbină tradiția muzicală chineză cu ritmuri moderne, atingînd un echilibru rar între trecut și viitor.

Regia poartă semnătura celebrului Zhang Yimou, același artist care a regizat ceremoniile de deschidere și închidere ale Jocurilor Olimpice de la Beijing. Și se simte. Fiecare secvență este calculată la milimetru: efecte de lumină, proiecții pe apă, lasere care se joacă în ceață – totul trăiește și respiră în armonie cu dansatorii, cu lacul, cu publicul.

Este mai mult decît un spectacol de seară. Este un moment de suspendare între realitate și vis, între concret și simbolic. Este acel gen de trăire care nu poate fi redată complet în imagini, oricît de frumoase ar fi.

Dacă ajungi în Hangzhou, nu rata acest spectacol. E genul de experiență care îți deschide altfel inima către cultură, către artă, către poezie trăită.

Ultima oprire în călătoria noastră prin China a fost într-un oraș care, deși nu apare frecvent în ghidurile turistice, stă în umbra fiecărui magazin din lume: Yiwu, supranumit capitala mondială a comerțului cu amănuntul.

Aflat în provincia Zhejiang, Yiwu este o poveste de transformare radicală. Dintr-un sat agricol modest, orașul a devenit în ultimele decenii unul dintre cele mai mari huburi comerciale de pe planetă, un centru care alimentează cu marfă micii retaileri din peste 230 de țări și regiuni.

Inima economică a orașului este Yiwu International Trade City – o piață gigantică, cu peste 5 pavilioane interconectate, întinse pe peste 5,5 milioane de metri pătrați. Se estimează că aici funcționează peste 75.000 de standuri permanente, fiecare cu produse specializate: bijuterii, textile, jucării, ustensile de bucătărie, decorațiuni, electronice, articole de papetărie și mii de alte categorii.

„Dacă ai sta cîte 3 minute la fiecare stand, 8 ore pe zi, fără pauze, ți-ar lua peste un an și jumătate să vezi tot!” – ne-a spus cu un zîmbet ghidul local.

Dar Yiwu nu e doar o piață imensă. Este un ecosistem logistic și financiar complet, cu linii feroviare directe pînă în Europa (inclusiv prin Moldova), depozite automatizate, servicii de traducere și chiar birouri vamale în incinta complexului comercial. Orașul atrage anual zeci de mii de cumpărători internaționali, dar și expați care își deschid aici afaceri, birouri sau centre de aprovizionare.

În plin boom digital, Yiwu s-a adaptat. Tot mai mulți comercianți transmit live de la standuri, vînd în timp real pe platforme precum Alibaba sau Douyin, iar orașul susține activ dezvoltarea comerțului online transfrontalier.

Yiwu nu este un oraș pentru visători romantici – ci pentru visători practici. Este locul unde „Made in China” prinde viață, în zeci de mii de forme, culori și ambalaje. Un oraș care arată cum ambiția, infrastructura și deschiderea spre lume pot transforma radical realitatea economică – nu doar locală, ci și globală.

China te cucerește prin peisaje, te copleșește prin tehnologie, dar te seduce definitiv prin mîncare. Aici, bucătăria nu e doar un ritual al hranei – e o artă vie, transmisă din generație în generație, adaptată fiecărei regiuni, fiecărui sezon și fiecărui gust.

Începem cu ceva care pare simplu, dar ascunde o știință întreagă: găluștele cu supă (xiaolongbao). Fragile, translucide, aburinde, acestea ascund în interior nu doar o pastă de carne, ci și un strop de supă aromată, „sigilată” printr-o tehnică rafinată. Cum le mănînci? Cu grijă – le așezi în lingură, le înțepi ușor cu bețișorul și sorbi cu delicatețe zeama fierbinte. Un singur xiaolongbao îți poate reseta toate așteptările despre cum ar trebui să fie un dumpling.

Pe urmă vin deliciile mai îndrăznețe: pui Gong Bao, rață Peking, taitei cu fasole fermentată, tofu mapo care iți ia limba prin surprindere, și nelipsitul hotpot, unde îți gătești singur ingredientele la masă, într-un dans de arome, texturi și rîsete.

Dar adevărata surpriză te așteaptă în piață, printre tarabele cu fructe care par desprinse dintr-o pictură exotică. Fructele din China sînt o poveste în sine.

De la litchi proaspăt, cu aroma sa florală, pînă la fructul dragonului (pitaya), intens, parfumat, imposibil de comparat cu cel din supermarketurile europene. Aici, în China, are gust de vacanță tropicală și soare.

Copiii mei mi-au dat o listă clară: „Să nu uiți să aduci dragon fruit!” – și nu i-am contrazis. Pentru că, oricît ai vrea să le explici, nu pot înțelege pînă nu gustă cu adevărat. În plus, ai la dispoziție o varietate amețitoare: mango de zeci de tipuri, longan (ochi de dragon), pomelo roz, jackfruit, pepene galben cu aromă de flori, smochine sălbatice, ba chiar și struguri în formă de degete.

În fiecare fruct se ascunde un pic din China – diversă, imprevizibilă, intensă.

Aici, mîncarea nu e doar combustibil, e parte din identitate, din patrimoniu și din poveste. Iar gustul – ah, gustul – rămîne cu tine mult după ce avionul decolează.

Ultima oprire din călătoria noastră prin China nu a fost una grandioasă, ci tainică, liniștită și profund memorabilă: Orașul Antic Xitang. Aflat la doar cîteva ore de metropolele agitate, Xitang pare desprins dintr-un vis vechi, pictat în acuarelă și sunet de pași pe piatră udă.

Aici, canalele înguste iau locul bulevardelor, iar bărcile alunecă lent pe apă, ca niște gînduri care nu se grăbesc nicăieri. Podurile arcuite, unele vechi de sute de ani, leagă cartierele ca niște fire de mătase peste o țesătură de povești.

În Xitang nu ai nevoie de muzică – ploaia, dangătul unei clopote vechi, tropotul pașilor pe pasarelele din lemn creează o coloană sonoră naturală, care îți intră direct în suflet. Casele tradiționale, cu acoperișuri curbate și lanterne roșii, păstrează amprenta vie a secolelor trecute.

Știai că aici s-au filmat scene din filmul Mission: Impossible III? Dar nimic nu e mai spectaculos decît realitatea: o piață cu ceai proaspăt, o bătrînică ce vinde orez dulce în frunze de lotus, și un tînăr care cîntă la erhu pe marginea unui canal.

Noaptea, orașul se transformă într-o poezie luminată de felinare, iar umbrele dansatoare ale trecătorilor se reflectă în apă ca într-un vis lucid.

Așa s-a încheiat aventura noastră. Nu cu zgîrie-nori, ci cu liniște. Nu cu spectacol de lumini, ci cu o lecție de simplitate, tradiție și frumusețe atemporală.

Dacă vreodată ai nevoie să te regăsești, Xitang te așteaptă. Nu te va întreba nimic. Doar îți va da timp. Și apă. Și liniște.

China ne-a arătat cît de repede poate bate inima unei națiuni. Dar în Xitang, am simțit cum bate inima eternității.

Pe drumul spre aeroport, în timp ce orașele chineze dispăreau treptat în oglinda retrovizoare a autocarului, gîndurile îmi erau mai multe decît suvenirurile din valiză. În cele opt zile petrecute în China, am văzut o altă lume, una total diferită ca limbă, port și obiceiuri. Și totuși, în mod surprinzător, profund asemănătoare cu a noastră.

Oamenii de aici sînt neobișnuit de ospitalieri, ca și moldovenii, te primesc cu zîmbet larg și inimă deschisă. Dacă le calci pragul, nu e suficient să fii binevenit – trebuie să pleci sătul, impresionat și, dacă se poate, cu brațele pline. Pentru chinezi, ca și pentru noi, ospitalitatea nu e un gest, e un principiu.

Familia e centrul vieții și în China. Aici, respectul față de părinți nu e o opțiune, ci o temelie. Mama și tata sînt cei mai importanți oameni din viață – nu doar emoțional, ci simbolic, aproape sacru.

Poate cel mai tulburător detaliu observat a fost dragostea acestui popor pentru propria țară. China nu-și vinde valorile. Le promovează cu mîndrie, oriunde și oricînd. Fiecare afiș, fiecare obiect, fiecare răspuns are o notă de patriotism. Și te face să te întrebi: dacă am prelua măcar 30% din această iubire sinceră pentru țară, am mai ceda atît de ușor tot ce avem mai bun?

Pentru chinezi, noi, europenii, sîntem o raritate. Pe stradă, ni se cereau poze. Oamenii se apropiau sfios și zîmbeau cu uimire – poate era singura dată în viața lor cînd întîlneau un străin cu piele albă și ochi rotunzi. Într-o societate atît de omogenă, un vizitator devine repede un simbol viu al lumii din afară.

Și totuși, în ciuda acestui contrast, nimic nu te face să te simți străin. China este un tărîm al paradoxurilor frumoase – între tradiție și viteză, între anime colorat și discipline inginerești dure, între poezie și algoritm.

Au un ritm nebunesc de dezvoltare ce construiesc ei într-un an, alte țări nu reușesc într-un deceniu. Iar noi, care avem talent, resurse și suflet, am putea învăța enorm. China nu ne face să ne simțim mici – ne face să visăm mai mare.

Aceasta nu a fost doar o călătorie, a fost o lecție – una despre ce sîntem, ce putem fi și ce trebuie să prețuim. Iar cînd avionul a decolat, o parte din suflet a rămas aici – pe o stradă pietruită din Xitang, într-o sală de spectacol de pe lacul West Lake, sau într-un zîmbet sfios dintr-un campus universitar.

Cristina Moisei

Preluat de la: Noi.md