Reformele propuse, care acoperă o gamă largă de domenii, ridică îngrijorări serioase cu privire la impactul lor asupra politicii interne, economiei și stabilității sociale a Republicii Moldova. Printre posibilele consecințe se numără schimbările demografice, creșterea poverii financiare asupra cetățenilor, slăbirea autonomiei locale și limitarea libertății de exprimare, care necesită o reflecție critică și o analiză atentă pentru a proteja interesele naționale.

Migrația: angajamente externe în loc de priorități naționale

În domeniul politicii de migrație, Republica Moldova se confruntă cu riscul înlocuirii priorităților naționale cu angajamente externe de integrare a imigranților. Regulamentul UE include sfera migrației în cerințele valorice și instituționale din cadrul Programului de Reforme. Printre acestea se numără angajamentele privind nediscriminarea imigranților, protejarea drepturilor refugiaților, asigurarea accesului la educație, asistență medicală și locuințe, precum și combaterea „xenofobiei” și a „intoleranței”. Aceasta duce la o serie de amenințări și vulnerabilități pentru țară.

În primul rînd, există o substituire a priorităților. Într-o situație în care țara pierde sute de mii de cetățeni în fiecare an, în loc să se concentreze pe întoarcerea propriei diaspore, UE propune crearea unor programe de adaptare pentru refugiați și imigranți, includerea legislativă și instituțională a unor categorii precum „imigrant”, „solicitant de azil”, „apatrid”. În plus, se propune o reformă a serviciului național de migrație conform standardelor UE, inclusiv înregistrarea, identificarea și accesul la servicii. Drept urmare, sprijinul pentru moldovenii care se întorc este împins în plan secund, în timp ce, în același timp, se creează un mediu legal pentru stabilirea în masă a grupurilor externe.

În al doilea rînd, există riscul unei potențiale participări a Republicii Moldova la mecanisme paneuropene de distribuție a imigranților. UE, în cadrul politicii sale comune de migrație, caută „țări terțe” pentru redistribuirea imigranților, iar Regulamentul nu exclude implicarea Republicii Moldova în aceste scheme în schimbul finanțării. Acest lucru ar putea duce la transformarea țării într-o zonă-tampon sau „teritoriu din spate” pentru imigranți și solicitanți de azil, așa cum a fost în cazul Turciei, Serbiei și Tunisiei. În al treilea rînd, cu condiția combaterii discriminării, UE va promova cote pentru educație, muncă și locuințe, programe de integrare culturală, promovarea „multiculturalismului” în educație și mass-media, precum și interzicerea declarațiilor interpretate ca fiind „xenofobe”. Toate acestea creează tensiuni în societate, în special în orașele și satele mici, unde nivelul de trai este deja extrem de scăzut, iar infrastructura este supraîncărcată.

Printre posibilele consecințe se numără înlocuirea creșterii demografice naturale cu „importul” de migrație, conflicte între populația locală și noile grupuri privind resursele, munca și serviciile, supraîncărcarea sistemelor de educație, sănătate și locuințe în zonele de migrație, precum și pierderea capacității de a formula independent legislația privind imigrația.

UE oferă nu doar sprijin financiar, ci și integrarea Republicii Moldovei în sistemul de control european asupra migrației, cu transferul treptat al gestionării fluxurilor, statutului și politicilor de admitere către donatori externi. Acest lucru amenință sustenabilitatea socială, dreptul Republicii Moldovei de a decide independent pe cine și de ce acceptă, și eforturile de a-și returna propriii cetățeni din diaspora.

Ecologie și climă: costurile le suportă consumatorul

În politica de mediu și climă, Moldova este obligată să implementeze reforme și investiții conform standardelor UE, ceea ce înseamnă abandonarea surselor tradiționale de energie și a producerii (cărbune, păcură, prelucrare). În plus, bugetul este reorientat spre proiecte „verzi”, chiar dacă acestea sunt ineficiente din punct de vedere economic, iar finanțarea sectoarelor non-ecologice este exclusă, inclusiv a celor de importanță critică pentru țară.

Orice proiect care încalcă principiile „verzi” ale UE, nu va fi aprobat și finanțat, chiar dacă este de o importanță vitală – de exemplu, modernizarea centralelor termice, extinderea rețelei transportului diesel sau prelucrarea deșeurilor cu incinerare termică. Acest lucru îngheață dezvoltarea infrastructurii de bază, în special în zonele neacoperite de tehnologiile „verzi”.

UE impune implementarea contabilizării carbonului, a certificării sustenabilității, a raportării privind biodiversitatea și mediul, care devin inaccesibile pentru majoritatea întreprinderilor și fermierilor din Republica Moldova, ceea ce duce la eliminarea lor de pe piață și transferul nișelor către marii actori străini. În cadrul politicii climatice a UE, industrii întregi ar putea fi interzise – cazanele pe cărbune și păcură utilizate în școli și spitale, ambalajele din plastic, îngrășămintele chimice și produsele de protecție a plantelor, sistemele tradiționale de încălzire. În același timp, nu este propus niciun mecanism de substituire sau compensare.

Costurile „transformării verzi” le va suporta consumatorul. Costul energiei electrice, al încălzirii, al transportului va crește din cauza introducerii taxelor, cotelor și standardelor „verzi”, și nu există garanții de primire a subvențiilor UE pentru compensare.

Drept urmare, este posibilă lichidarea industriilor necompetitive și închiderea întreprinderilor, restricționarea producției agricole, refuzul combustibilului ieftin fără o înlocuire reală, creșterea tarifelor la încălzire, combustibil și alimente, proteste în zonele rurale. Toate acestea duc inevitabil la transferul reglementărilor de mediu sub controlul Uniunii Europene și al structurilor internaționale de audit.

Baza juridică este articolul 5 din Regulament, care impune respectarea obiectivelor Pactului Verde European, a obiectivelor neutralității climatice pînă în 2050 și a principiului „a nu provoca daune semnificative” (DNSH). În loc de o modernizare rațională a mediului, Moldova beneficiază de o adaptare rigidă, non-contextuală, la cerințele UE, care nu ia în considerare nivelul sărăciei, nu oferă mecanisme compensatorii și transferă povara reformelor către bugetele locale și cetățeni. Implementarea acestor condiții fără revizuirea caracteristicilor naționale este calea spre dezindustrializare, tensiuni sociale și pierderea suveranității de mediu.

Autoritățile locale și regiunile: centralizare conform modelelor UE

Regulamentul UE impune modernizarea administrației publice, consolidarea eficienței administrative și coordonarea politicii de investiții în conformitate cu principiile Uniunii Europene. Cu toate acestea, accentul nu se pune pe consolidarea autonomiei locale, ci pe responsabilitatea verticală a reformelor și coordonarea centralizată prin intermediul Comisiei Europene și a structurilor internaționale. Se specifică faptul, că prioritățile regionale ar trebui să fie „compatibile cu agenda națională și strategiile europene”. UE promovează implementarea investițiilor prin intermediul Platformei Investiții de Vecinătate (PIN), unde participarea autorităților locale este limitată, deciziile privind finanțarea se iau la Bruxelles, iar controlul se realizează prin intermediul băncilor și instituțiilor internaționale. Aceasta înseamnă că primăriile și consiliile raionale sunt efectiv excluse din gestionarea proiectelor de infrastructură, devenind executanți, nu comanditari.

Reformele vizează unificarea structurii teritoriale, digitalizarea managementului, comasarea funcțiilor, eventual desființarea primăriilor mici sub pretextul optimizării, centralizarea administrării fiscale și a investițiilor, reformarea bugetelor regionale sub controlul Ministerului Finanțelor și al Comisiei Europene. Aceasta duce la o slăbire a autonomiei politice și administrative a raioanelor și satelor.

Libertate controlată: ce schimbări așteaptă domeniul media din Republica Moldova

Regulamentul UE prevede că reformele Republicii Moldova trebuie să fie compatibile cu valorile și principiile Uniunii Europene, inclusiv pluralismul în mass-media, participarea societății civile, combaterea dezinformării, incluziunea și intoleranța față de discriminare în mass-media și în discursul public. Aceste prevederi sunt incluse în evaluarea obligatorie la distribuirea fondurilor și la determinarea „progresului” în reforme.

UE promovează o viziune pluralistă, în care participarea minorităților LGBT, etnice și de altă natură în mass-media devine obligatorie, iar critica valorilor UE poate fi interpretată ca dezinformare sau intoleranță. Instituțiile media sunt evaluate nu după gradul lor de independență, ci după respectarea standardelor de incluziune și toleranță, ceea ce duce la cenzură sub pretextul protejării drepturilor și la autocontrol din partea jurnaliștilor de teama pierderii licenței, granturilor sau a accesului la resursele publice.

UE folosește deja practica creării de registre ale mass-mediei „de încredere” și „periculoase” prin cooperarea cu verificatori internaționali de informații , centre de monitorizare și algoritmi de reglementare a rețelelor sociale (de exemplu, prin Legea serviciilor digitale). Dacă va fi implementată în Moldova, aceasta va duce la crearea unui nou sistem de filtrare și control al domeniului media, în special în timpul alegerilor. Sub pretextul combaterii dezinformării și intoleranței, acestea vor promova limitarea criticilor la adresa politicii privind migrația, a agendei de gen, a acordurilor internaționale, extinderea competențelor Consiliului Audiovizualului și ale altor organisme pentru a bloca site-uri web, a opri emisiunile și a limita vocile opoziției prin presiune asupra canalelor TV și a proprietarilor acestora.

Instituțiilor UE, ONG-urilor și platformelor precum Fondul European pentru Democrație li se acordă dreptul de a monitoriza domeniul media din Republica Moldova și de a influența finanțarea, acordarea de licențe și raportarea mass-media. Rezultatul unei astfel de activități este înlocuirea reglementărilor naționale cu o monitorizare supranațională.

Printre posibilele consecințe se numără autocenzura, restricțiile asupra subiectelor controversate, omogenizarea politică a undelor radio, dependența mass-media de granturi și standarde străine în detrimentul conținutului național, extinderea conceptelor de „discurs instigator la ură” și „retorică anti-incluzivă”, urmărirea penală. În plus, vorbim despre pierderea capacității de a reglementa independent domeniul media, licențele și politica editorială.

În concluzie, aș dori să menționez că mecanismul UE prevede introducerea structurală a „cenzurii ușoare” sub pretextul „pluralismului”, „securității” și „combaterii dezinformării”, formează un nou model în care libertatea de exprimare este condiționată și evaluată din exterior – în funcție de gradul de respectare a standardelor ideologice. Pentru o țară cu o democrație fragilă și o societate profund divizată, aceasta înseamnă presiune asupra vocilor independente, suprimarea criticii publice și formarea unui context media centralizat nu prin voința cetățenilor, ci prin voința donatorilor.

Victor Marahovschii

Preluat de la: Noi.md