Istoria are tendința de a reveni atunci când lecțiile ei sunt uitate. În 1918, într-un moment de haos generalizat și de amenințare bolșevică iminentă, Basarabia s-a aflat în pragul prăbușirii. Trupe dezorganizate, violențe, jafuri și incertitudine. Autoritatea Sfatului Țării era firavă, iar pericolul dinspre est devenea tot mai real. În acel context, singura forță care a intervenit decisiv a fost România.

Armata română a trecut Prutul pentru a restabili ordinea, pentru a apăra populația civilă și pentru a salva Basarabia de la prăbușire totală. Nu a fost o ocupație, ci o misiune de protecție. Fără acea intervenție, Moldova ar fi fost înghițită de revoluția roșie, iar Unirea de la 27 martie 1918 nu ar fi existat.

Astăzi, la peste un secol distanță, istoria bate din nou la ușă. Războiul se apropie de granițele Moldovei, iar armata noastră, slab dotată și nefinanțată, nu poate face față unei agresiuni reale. Industria de apărare nu există, iar alianțele internaționale sunt incerte. Într-un astfel de scenariu, întrebarea firească este: cine ne va apăra?

Răspunsul nu vine din aer. România este aliatul natural al Moldovei, așa cum a fost și în trecut. Nu din obligație, ci din destin istoric, cultural și național. România este stat membru NATO, cu o armată modernizată și cu o datorie morală față de frații săi de peste Prut.

Dacă Moldova va fi atacată, nu comunicatul distant al vreunei cancelarii occidentale va conta, ci hotărârea Bucureștiului – aceeași care a existat și în 1918. România nu este doar un vecin. Este scutul firesc al Moldovei. Istoria ne-a arătat-o o dată. Poate o va face din nou.

Preluat de la: Timpul.md