Asistăm la o schimbare profundă în ordinea globală: piețele deschise și regulile multilaterale se fracturează, și chiar și rolul dominant al dolarului american, piatra de temelie a sistemului, nu mai este sigur. Protecționismul, gândirea de sumă zero și jocurile de putere bilaterale le iau locul. Incertitudinea dăunează economiei Europei, care este profund integrată în sistemul comercial global, cu 30 de milioane de locuri de muncă în joc.
Dar schimbarea în curs de desfășurare oferă și oportunități pentru Europa de a prelua un control mai mare asupra propriului destin și pentru ca euro să câștige proeminență la nivel mondial. În prezent, euro este a doua cea mai utilizată monedă din lume, reprezentând 20% din rezervele valutare globale, comparativ cu 58% pentru dolarul american.
Creșterea statutului global al monedei euro ar aduce beneficii tangibile: costuri de împrumut mai mici, expunere redusă la fluctuațiile valutare și izolare față de sancțiuni și măsuri coercitive.
Dar un astfel de pas către o proeminență internațională mai mare pentru moneda noastră nu se va întâmpla de la sine: trebuie câștigat. Ca și în perioadele anterioare, preocupările actuale cu privire la moneda dominantă nu declanșează încă o schimbare majoră către alternative. În schimb, acestea se reflectă într-o cerere în creștere pentru aur.
Pentru ca euro să-și atingă potențialul maxim, Europa trebuie să consolideze trei piloni fundamentali: credibilitatea geopolitică, reziliența economică și integritatea juridică și instituțională.
În primul rând, poziția globală a monedei euro se bazează pe rolul Europei în comerț. UE este cel mai mare comerciant din lume — este partenerul numărul unu pentru 72 de țări, reprezentând aproape 40% din PIB-ul global. Acest lucru se reflectă în ponderea monedei euro ca monedă de facturare, care se situează în jurul valorii de 40%. UE trebuie să folosească această poziție în avantajul său prin încheierea de noi acorduri comerciale.
„Privilegiul exorbitant” al unei monede de rezervă internațională, la care se referea Valéry Giscard d’Estaing în anii 1960, vine cu responsabilități.
Pentru a preveni deficitele de lichiditate în euro în străinătate, BCE extinde liniile de swap și repo către partenerii cheie pentru a proteja transmiterea lină a politicii sale monetare.
Încrederea reală, însă, se bazează pe fapte concrete. Investitorii caută regiuni care își onorează alianțele. S-a demonstrat că astfel de garanții sporesc ponderea unei monede în rezervele valutare cu până la 30 de puncte procentuale. Europa trece printr-o schimbare majoră către reconstruirea puterii sale „hard”, ceea ce ar trebui să contribuie și la consolidarea încrederii globale în euro.
În al doilea rând, puterea economică este coloana vertebrală a oricărei monede internaționale. Emitenții de succes oferă de obicei un trio de caracteristici cheie: creștere puternică, pentru a atrage investiții; piețe de capital profunde și lichide, pentru a susține tranzacții mari; și o ofertă amplă de active sigure.
Dar Europa se confruntă cu provocări structurale. Creșterea sa rămâne persistent scăzută, piețele sale de capital sunt încă fragmentate și — în ciuda unei poziții fiscale agregate puternice, cu un raport datorie/PIB de 89% comparativ cu 124% în SUA — oferta de active sigure de înaltă calitate este în urmă. Estimările recente sugerează că obligațiunile suverane restante cu un rating de cel puțin AA se ridică la puțin sub 50% din PIB în UE, față de peste 100% în SUA.
Pentru ca euro să câștige în statut, Europa trebuie să facă pași decisivi prin finalizarea pieței unice, reducerea poverilor de reglementare și construirea unei uniuni robuste a piețelor de capital. Industriile strategice, precum tehnologiile verzi și apărarea, ar trebui sprijinite prin politici coordonate la nivelul întregii UE. Finanțarea comună a bunurilor publice, cum ar fi apărarea, ar putea crea mai multe active sigure.
În al treilea rând, încrederea investitorilor într-o monedă este în cele din urmă legată de forța instituțiilor care o susțin. Desigur, UE nu este ușor de înțeles din exterior. Dar procesul său decizional structurat și incluziv garantează verificări și echilibre, stabilitate și certitudine politică. Respectarea statului de drept și independența instituțiilor cheie, precum BCE, sunt avantaje comparative critice pe care UE ar trebui să le valorifice.
Pentru a consolida și mai mult aceste avantaje, trebuie să reformăm structura instituțională a Europei. Un singur veto nu trebuie să mai poată sta în calea intereselor colective ale celorlalte 26 de state membre. Votul cu majoritate calificată în domenii critice ar permite Europei să vorbească cu o singură voce.
Istoria ne învață că regimurile par durabile — până când nu mai sunt. Schimbări în dominația monedelor la nivel global au mai avut loc. Acest moment de schimbare este o oportunitate pentru Europa: este un moment „euro global”. Pentru a o fructifica și a spori rolul monedei euro în sistemul monetar internațional, trebuie să acționăm decisiv ca o Europă unită care preia un control mai mare asupra propriului destin.
Preluat de la: Timpul.md