Astăzi prăznuim Duminica Mare, sau Pogorârea Sfântului Duh – ziua în care Biserica s-a născut, iar Hristos nu ne-a mai fost doar model, ci a devenit putere vie înlăuntrul nostru. Este una dintre cele 12 mari sărbători împărătești, celebrată la 50 de zile după Paști, ziua în care Dumnezeu a trimis Duhul Său peste oameni – nu doar ca să fie cu noi, ci în noi (cf. Ioan 14,17).
În Faptele Apostolilor, capitolul 2, citim:
„Și s-au umplut toți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi. (…) Și fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa.”
(Faptele Apostolilor 2, 4-6)
Această minune – a vorbi „pe limba lor” – nu este doar un eveniment lingvistic, ci o taină duhovnicească. Nu este vorba doar de a articula cuvintele unei limbi străine, ci de a transmite adevărul lui Dumnezeu în inima omului, acolo unde nicio barieră nu mai poate rezista.
Sfântul Ioan Iacob de la Neamț scria:
„Duhul Sfânt nu vine doar să ne învețe, ci să ne aprindă. Iar cuvântul rostit de cel care are Duhul nu este convingător prin logică, ci prin puterea harului.”
Aceasta este taina Bisericii vii: nu cuvintele frumoase mântuiesc, ci harul care lucrează prin ele. Când omul vorbește din Duhul, celălalt aude „pe limba lui” – limba suferinței, limba întrebării, limba dorului de Dumnezeu.
Părintele Dumitru Stăniloae, marele nostru teolog, spunea:
„Duhul Sfânt este Cel care transformă Biserica dintr-o simplă adunare de oameni într-o comuniune vie, în care fiecare persoană este înțeleasă în unicitatea ei și i se răspunde în mod personal.”
Aceasta este, poate, cea mai adâncă semnificație a Rusaliilor: Dumnezeu nu Se adresează unei mase, ci fiecărei persoane în parte, pe limba sufletului său. Este taina iubirii personale a lui Dumnezeu.
Sfântul Paisie de la Neamț învăța că Duhul nu se dă doar celor învățați, ci celor care se smeresc, celor care se golesc de sine:
„Duhul nu Se pogoară unde este gălăgie și slavă deșartă, ci acolo unde este tăcere și rugăciune cu inimă smerită.”
Un mesaj pentru lumea de azi
Într-o lume zgomotoasă și polarizată, în care vorbim unii peste alții fără să ne auzim, Rusaliile ne reamintesc că adevărata comunicare vine din dragoste și din Duh. Că nu poți vorbi „pe limba” fratelui tău dacă nu-l iubești mai întâi.
Duhul Sfânt nu anulează diferențele, ci le transfigurează. Nu ne face identici, ci ne unește în adevăr și dragoste, într-o comuniune mai adâncă decât orice ideologie sau proiect politic.
Așadar, astăzi nu sărbătorim doar o minune a trecutului. Astăzi, suntem chemați să devenim și noi purtători ai Duhului, martori vii ai Învierii. Să învățăm din nou să ne vorbim unii altora pe limba inimii, cu blândețe, cu adevăr, cu har.
Preluat de la: Timpul.md