În 2025, sărbătoarea închinată Maicii Domnului se săvărșește în Săptămâna Luminată, în Vinerea Scumpă, pe 25 aprilie. 

Ce semnifică sărbătoarea Izvorul Tamaduirii 

Izvorul Tămăduirii este praznicul care datează din a doua jumătate a primului mileniu creștin. Sărbătoarea arată puterea vindecătoare a Mântuitorului, numit în cântările sfinte din biserică și “Izvorul vieții”, dar și minunea Maicii Domnului, numită “Izvor al tămăduirilor” sau “Izvor purtător de viață”. 

În ziua Praznicului se pomenește sfințirea bisericii numite „Izvor dătător de viață” sau „Izvorul Tămăduirii de la Constantinopol”, zidită în secolul al V-lea de împăratul Leon, apoi rezidită de împăratul Justinian și de împărații Vasile Macedoneanul și Leon cel Înțelept. 

Potrivit legendelor, înainte de a fi împarat, Leon cel Mare se plimba printr-o pădure din apropierea Constantinopolului, acolo unde s-a întâlnit cu un orb. Acesta din urmă îi cere lui Leon cel Mare apă, dar și ajutor pentru a ajunge în cetate. Dupa ce a căutat apa în apropiere, Leon a auzit și glasul Maicii Domnului, iar la îndemnul acesteia a găsit un izvor din care i-a dat orbului să bea. După ce a băut, orbul s-a vindecat de orbirea sa. 

Când Leon a ajuns împărat, drept mulțumire adusă Maicii, a zidit o biserică în apropiere de Constantinopol, deasupra izvorului unde Maica Domnului săvârșise o minune. Actuala biserică a Izvorului Tamaduirii din Istanbul datează din secolul al XIX-lea, iar izvorul cu apa tămăduitoare există și astăzi în paraclisul de la subsolul acesteia. 

Icoana Izvorului Tămăduirii o arată pe Maica Domnului cu mâinile în rugăciune, într-un bazin asemănător cu o cristelniță, vasul în care primim Taina Botezului, și pe Hristos purtat la pieptul Ei, Mântuitorul fiind viața bisericii, iar Maica Domnului, prin puterea harului primit de la Hristos devine izvor purtător de viață.

Tradiții și obiceiuri de Izvorul Tămăduirii. Cel mai important obicei al zilei: slujba de sfințire a apei, Agheasma Mică 

În ziua praznicului, în toate bisericile și mănăstirile ortodoxe, după oficierea Sfintei Liturghii, preotul săvârșește slujba de sfințire a apei, care se mai numește și Agheasma Mică, după o rânduială adecvată Săptămânii Luminate. 

Termenul „aghiasma” vine de cuvantul grecesc „aghiasmos”, care își are originea în cuvantul „aghios”(sfânt). „Aghiasmos” se poate traduce și ca slujba de sfințire, dar și ca apa sfințită.

Obiceiuri interzise în Vinerea Luminată 

Sărbătoarea Izvorul Tămăduirii este celebrată în acest an în Săptămâna Luminată, motiv pentru care în ziua praznicului nu este indicat să se facă treburi grele în gospodărie, nici pe camp. 

Ziua este dedicată slijbei de sfințire a apei și odihnei. În ziua praznicului, femeile nu trebuie să spele, să calce sau să coase îmbrăcăminte. Potrivit superstițiilor, orice lucru făcut în ziua sfântă nu va fi de folos şi nu va fi terminat niciodată.

Preluat de la: Unimedia.info