Mișcările litosferice de-a lungul istoriei Pămîntului au dus în mod repetat la izolarea mărilor regionale de oceanul planetar și la acumulări masive de sare. Giganți de sare, avînd mii de kilometri cubi, au fost descoperiți de geologi în Europa, Australia, Siberia, Orientul Mijlociu și în alte locuri. Aceste acumulări de sare reprezintă resurse naturale valoroase și au fost exploatate din antichitate pînă în prezent în mine din întreaga lume (de exemplu, la mina Hallstatt, din Austria, sau mina de sare Khewra, din Pakistan).
Gigantul de sare mediteranean este un strat de sare gros de un kilometru aflat sub Marea Mediterană, care a fost descoperit la începutul anilor 1970. S-a format în urmă cu aproximativ 5,5 milioane de ani din cauza deconectării de la Oceanul Atlantic în timpul Crizei de Salinitate Messiniană
A fost cuantificată biodiversitatea marină mediteraneană în timpul crizei messiniene
În studiu, o echipă internațională de cercetători, compusă din 29 de oameni de știință de la 25 de institute din Europa și condusă de Konstantina Agiadi, de la Universitatea din Viena, a reușit acum să cuantifice biodiversitatea marină mediteraneană în urma crizei messiniene și recuperarea biotică ulterioară.
După cîteva decenii de cercetare minuțioasă asupra fosilelor datînd din perioada de acum 12 pînă la 3,6 milioane de ani, găsite pe uscat în țările peri-mediteraneene și în carote de sedimente din adîncimile mării, echipa a descoperit că aproape 67% dintre speciile marine din Marea Mediterană de după criză erau diferite de cele de dinaintea crizei.
Doar 86 dintre cele 779 de specii endemice (care trăiau exclusiv în Mediterană înainte de criză) i-au supraviețuit schimbării masive a condițiilor de viață după separarea de Atlantic. Schimbarea configurației strîmtorilor, care a dus la formarea gigantului de sare, a provocat fluctuații abrupte ale salinității și temperaturii, dar a schimbat și căile de migrație ale organismelor marine, fluxul de larve și planctonul și a perturbat procesele centrale ale ecosistemului, scrie Eurek Alert.
Din cauza acestor schimbări, o mare parte dintre locuitorii Mediteranei din acea perioadă, cum ar fi coralii tropicali constructori de recife, au dispărut. După reconectarea la Atlantic și invazia de noi specii, precum rechinii albi și delfinii oceanici, biodiversitatea marină mediteraneană a prezentat un nou tipar, cu un număr de specii în scădere de la vest la est, așa cum se întîmplă și astăzi.
Analiza unei crize ecologice majore
Deoarece mările periferice, precum Mediterana, sînt importante focare de biodiversitate, era foarte probabil ca formarea giganților de sare de-a lungul istoriei geologice să fi avut un impact semnificativ, dar acest lucru nu fusese cuantificat pînă acum.
„Studiul nostru oferă acum prima analiză statistică a unei astfel de crize ecologice majore”, explică Konstantina Agiadi, de la Departamentul de Geologie. În plus, studiul cuantifică pentru prima dată și intervalul de timp necesar recuperării după o criză ecologică marină, care este mult mai lung decît era de așteptat: „Biodiversitatea, în termeni de număr de specii, s-a refăcut abia după mai mult de 1,7 milioane de ani”, spune geocercetătoarea.
Metodele folosite în studiu oferă, de asemenea, un model care conectează plăcile tectonice, nașterea și moartea oceanelor, sarea și viața marină, care ar putea fi aplicat și în alte regiuni ale lumii.
„Rezultatele deschid o serie de noi întrebări interesante”, afirmă Daniel García-Castellanos, de la Geosciences Barcelona (CSIC), autorul principal al acestui studiu.
„Cum și unde au supraviețuit 11% dintre specii salinizării Mediteranei? Cum au schimbat formările mai vechi și mai mari de sare ecosistemele și sistemul Terrei?”, se întreabă el. Aceste întrebări urmează să fie explorate în continuare și în cadrul noii rețele Cost Action „SaltAges”, care va începe în octombrie, unde cercetătorii sînt invitați să exploreze impacturile sociale, biologice și climatice ale epocilor de sare.
Preluat de la: Noi.md