Pe la mijlocul secolului al XIV-lea, cei aproximativ 50.000 de oameni care locuiau în acest oraș au plecat spre alte locuri, ceea ce sugerează că a avut loc ceva dramatic și care le-a schimbat viața.

„Este posibil ca peisajul domesticit din jurul Cahokia să fi fost rezistent în fața schimbărilor climatice și capabil să producă mai multă hrană decît aveau nevoie cahokienii”, scriu cercetătorii în lucrarea publicată.

Cahokia era situat dincolo de rîul Mississippi, față de St. Louis, Missouri, și a fost probabil cel mai mare oraș nord-american la nord de Mexic. La sosirea europenilor, aceștia au găsit uriașe movile de pămînt ca dovadă a așezării – inclusiv Monks Mound, una dintre cele mai mari movile preistorice de acest tip.

Echipa de cercetare a analizat eșantioane de sol prelevate în subteran, cercetătorii doresc să facă mai multe analize pentru a obține o imagine a tiparelor culturilor pe o regiune mai largă, precum și să efectueze teste pe culturile pe care le-ar fi folosit acești oameni antici, pentru a vedea exact cum rezistă la condițiile de secetă.

Preluat de la: Noi.md