Cercetătorii au adoptat o abordare cuprinzătoare a analizei, folosind analiza petrografică pentru a determina originea amforelor, analizînd rămășițele pentru a determina conținutul lor și analizînd lemnul și plantele din cala navei.
Aceștia au reușit să stabilească faptul că nava a călătorit probabil din Cartagena, în sud-estul Spaniei, cu o încărcătură de sos de pește, ulei de măsline și vin în patru tipuri diferite de amfore, inclusiv una care nu a mai fost găsită nicăieri în altă parte. Aceasta a fost denumită amfora Ses Fontanelles I în onoarea locului descoperirii.

Deoarece nava este excepțional de bine conservată, s-au păstrat multe inscripții pictate (tituli picti) pe partea exterioară a amforelor. Acestea identifică autorii, Ausonius et Alunni, și conținutul: Liq Fos, prescurtare de la liquamen flos (flori de lichamen). În perioada în care această navă a transportat marfa, liquamen era un sos de pește distinct de garum, un condiment din pește fermentat care era omniprezent în mesele romane (începînd cu secolul al V-lea, cele două au devenit sinonime).

Sosurile de pește erau produse în marile centre de prelucrare a peștelui din întregul bazin mediteranean. Spania a dominat comerțul din Imperiul de Vest în secolele I și II. Au fost descoperite amfore de garum spaniole din Africa de Nord pînă la Arborele lui Hadrian. Din numărul mare de amfore găsite în casele și unitățile comerciale din Pompei, știm că garum era cel mai popular: aproximativ un sfert din amfore conțineau garum. Liquamenul era al doilea cel mai popular.

Preluat de la: Noi.md