Uneori, sub influența unor factori favorabili sau nefavorabili, amplitudinea oscilației crește sau scade.
În anul de comercializare 2023/2024, sub influența favorabilă a creșterii cererii și a prețurilor, „pendulul” afacerii cu nuci din Moldova a oscilat într-o direcție pozitivă.
Prima observație: producția de nuci în Moldova intră într-o fază de creștere calitativă
Cu vreo 10-15 ani în urmă, cultura de nuci din Moldova creștea „pe drojdia” prețurilor mari la produsele de export (cu cheltuieli relativ mici pentru procurarea „spontană” a miezului de nuci colectate de către persoane fizice de pe fîșiile de pe marginea drumurilor/centurilor forestiere) și pe frenezia investirii investitorilor, care erau departe de agricultură, în livezile de nuci ale „fondului de pensii”. Adică, la vremea respectivă, se părea că prețurile mari la nucile pentru export erau o „mină de aur”, și pentru totdeauna. Iar investiții substanțiale în livezile de nuci sînt necesare doar la început – în pămînt și puieți, iar apoi, timp de multe decenii, livezile de nuci vor crește fără întreținere costisitoare, oferind proprietarilor și urmașilor lor fructe scumpe și la final – lemn valoros.
Realitatea s-a dovedit a fi alta. Livezile de nuci plantate cu material săditor de import (francez, american etc.), neadaptat la condițiile climatice din Moldova, adesea înghețau iarna și sufereau de secetă vara. Iar unele soiuri locale de nuci fie și-au pierdut productivitatea după o perioadă scurtă de timp din momentul intrării în fructificare, fie nu corespundeau cerințelor pieței europene față de calitatea nucilor. De fapt, „romanticii culturii nucifere” din Moldova de acum un deceniu și jumătate aveau o atitudine prea ușuratică și arogantă față de rolul de lider al marilor furnizori (nord și sud-americani, în primul rînd) de nuci pe piața mondială, precum și față de influența pe piața europeană a „standardul de aur al calității” – soiul „Chandler”. În același timp, producția mondială de nuci se afla atunci într-o perioadă de creștere, adică oferta în creștere a acestui produs, mai devreme sau mai tîrziu, trebuia să „comprime” nivelul prețurilor.
Cu 5-6 ani în urmă, piața nucilor din Republica Moldova a primit prima lovitură serioasă – a fost afectată de „scandalul monopoliștilor”. Adică, unii comercianți-exportatori moldoveni (cei mici) au acuzat alți comercianți-exportatori moldoveni (trei cei mai mari) că și-au folosit influența asupra reprezentanților structurilor de stat și au blocat accesul concurenților pe piețele externe a miezului de nucă. „Monopoliștii” și-au negat vina în blocarea exportului de mărfuri, făcînd referire la faptul că și livrările lor externe au fost oprite în mod nejustificat pe cale „administrativă”. A fost, de fapt, un „scandal de corupție” intern, dar această situație a afectat relațiile economice externe și imaginea operatorilor de bază ai pieței nucilor din Moldova.
Busunessul cu nuci din Moldova a primit o a doua lovitură puternică în timpul pandemiei globale și a crizei energetice, cînd prețurile la nuci, precum și la alte produse alimentare scumpe „neesențiale”, au scăzut brusc. A existat și efectul secundar al „războiului comercial” dintre SUA și China, cînd unele produse americane nu au ajuns pe piața chineză și au rămas în Europa. Cererea din partea partenerilor-cumpărători europeni pentru nucile din Republica Moldova, România, precum și din unele țări din Europa Centrală și de Sud-Est a scăzut brusc cantitativ și s-a deplasat în timp (din toamnă în iarnă-primăvară). Drept urmare, cu doi ani în urmă, prețul de achiziție a miezului de nucă din Republica Moldova a atins „minimul” – circa 55-60 lei/kg (iar cu un an-doi ani mai devreme, prețurile angro în „vîrful sezonului” urca pînă la 120-130 lei/kg).
A doua observație: „doi pași înainte, un pas înapoi”
Nu este neapărat și, cu siguranță, fără garanție, faptul că creșterea calitativă a nuciculturii în Moldova va decurge de acum înainte rapid și fără perioade de regres.
Pe de o parte, conform estimărilor experților, suprafața livezilor de nuci în Moldova se apropie de 20 de mii de hectare, ceea ce este deja mult, atît conform standardelor locale (pentru comparație: Moldova există același număr de livezi de pruni), cît și al standardelor europene. Pe de altă parte, calitatea acestor livezi și nivelul tehnologiei agricole folosite pe acestea sînt, evident, foarte diferite. Cultivatorii de nuci lucrează la această problemă. În special, Oleg Tîrsină, președintele Uniunii Asociațiilor Producătorilor de Nuci din Moldova (ANRM), remarcă faptul că în ultimii ani, în țară a luat amploare procesul de altoire a livezilor vechi de nuci cu productivitate scăzută, în scopul intensificării acestora.
Trebuie remarcat faptul că, la momentul actual, nu există posibilitatea de a evalua în mod obiectiv, cu ajutorul faptelor și cifrelor, potențialul nuciculturii în Moldova. Dar cu un anumit grad de certitudine putem presupune că livezile de nuci culturale cu greu vor compensa pe termen scurt în totalitate pierderea din exportul de mărfuri al Republicii Moldova a acelei cotei de nuci oferite de aleile de pe marginea drumurilor și de fîșiile forestiere.
Nu este clară nici situația privind revenirea la prețurile de dinaintea crizei și perspectivele privind volumul exporturilor de nuci. Pe de o parte, în ciuda sosirii continue a nucilor americane, piața europeană se „încălzește” treptat. De exemplu, în acest an comercial, una dintre cele mai dinamice piețe de desfacere a nucilor moldovenești este Italia. Reprezentanții ANRM estimează că, pînă la sfîrșitul anului 2023, pe piața italiană vor ajunge peste 300 de tone de nuci în coajă și aproximativ aceeași cantitate de miez de nucă. Cu un an mai devreme, în Italia erau expediate de trei ori mai puține nuci din Moldova. Pe de altă parte, încă nu este foarte clar cum vor concura în 2024 nucile moldovenești cu nucile din SUA și Chile pe principalele piețe tradiționale – Germania și Franța.
În ultimii doi ani, Turcia a devenit una dintre piețele importante pentru nucile din Republica Moldova, țara ocupînd locul cinci-șase în clasamentul cumpărătorilor acestui produs. Reprezentanții ANRM susțin că, pînă la sfîrșitul lunii noiembrie a anului trecut, exportatorii autohtoni au ales în totalitate cota fără taxe vamale-2023 pentru livrarea de nuci în Turcia (1,2 mii de tone). Dar exportul acestor produse pe piața turcească a continuat oricum. În total în anul trecut, Moldova a exportat în Turcia puțin peste 1.000 de tone de nuci în coajă și circa 600 de tone de miez de nucă.
Dacă acum 5-7 ani, conform estimărilor Consiliului Internațional al Producătorilor de Nuci și Fructe Uscate (INC), Moldova producea anual pînă la 34-35 mii tone de nuci (greutate în coajă tare) și ocupa locul de mijloc în TOP-10 mondial, în 2022 a produs doar circa 18 mii tone de acest produs și a trecut pe locul 11-12 în clasamentul mondial. Pentru anul 2023, prognoza acestei organizații pentru Republica Moldova a fost, de asemenea, mică – circa 19 mii de tone de nuci în coajă (conform estimărilor altor structuri de nivel internațional – puțin mai optimiste, pînă la 22-23 mii de tone). Creșterea cererii/prețului pentru nuci (în special pentru miezul de nuci) și extinderea geografiei piețelor de desfacere ar putea juca o „glumă proastă” industriei nucifere din Moldova. Operatorii de pe piață își amintesc cu siguranță de evoluția procesului de diversificare a exporturilor de fructe, în special a merelor. Nu exista acces și/sau prețuri bune pentru fructele moldovenești în Federația Rusă – s-a intensificat căutarea și pătrunderea pe piețele alternative; situația pe piața rusă s-a redresat – și fructele moldovenești au revenit pe aceasta. La fel, pe măsură ce piața europeană a nucilor se redresează, ar putea deveni din nou rațională, din punct de vedere economic, intensificarea achiziției pentru export a miezului de nucă recoltat din fîșiile forestiere și din aleile de pe marginea drumurilor din RM.
A treia observație: sînt necesari „pașii laterali”.
Sustenabilitatea afacerii cu fructe (indiferent dacă este vorba de fructe moi sau tari) rareori este asigurată de o „singură cale”, adică de a lucra exclusiv pentru „piața fructelor proaspete”. Puțin probabil că există vreun motiv să credem că businessul cu nuci în Moldova se va descurca fără sectorul de prelucrare.
Pași spre extinderea gamei producție de nuci din Moldova s-au întreprins și mai devreme și este încurajator faptul că astfel de încercări se întreprind și acum. Astăzi încă mai există producția tradițională de dulceață de nuci, iar cu producerea acesteia se ocupă una dintre cele mai mari întreprinderi de conserve din Moldova. Cu toate acestea, volumele de producție sînt mici – 80-100 de tone pe sezon. Din păcate, piața acestui „produs de nișă” este foarte îngustă: Moldova, România, unele țări din Caucaz. Există și o producție „rudimentară” de ulei de nucă. Și recent, unul dintre producătorii majori de nuci în Moldova a început dezvoltarea producției unei băuturi alcoolice pe bază de coajă verde de nuci, precum și vînzarea nucilor în coafă verde (15-30% umiditate) în ambalaje de consum. Desigur, este puțin probabil ca astfel de „produse de sortiment” să depășească formatul de nișă în viitorul apropiat. Dar chiar și businessul mic are șansa de a crește în ceva mai mare în timp.
Preluat de la: Noi.md