Există idealul pedagogic părintesc – părinții vor ca odrasla lor să-și cîștige existența. Există idealul pedagogic al statului – educarea unui cetățean ascultător, care va executa tot ce trebuie.
Mai există și idealul pedagogic al profesorului – el nu coincide nici cu cel al părinților, nici cu cel al statului. În perioada diverselor schimbări, învățătorii vin cu tot felul de idei cu privire la școli și programe noi.
Și mai există idealul pedagogic al elevilor – ce-și doresc ei înșiși.
După cum a remarcat custodele Muzeului de Istorie a Educației din Moldova, toate aceste idealuri nu coincid înde ele.
”Pentru stat este foarte importantă educarea cetățeanului și unica posibilitate de a atinge acest scop este deschiderea școlilor publice. De aceea, cu toate dificultățile existente, școli publice au existat mereu. Și statul întotdeauna a fost interesat de ele. Propriu zis, încă mai există mitul: dacă vom face o școală mai bună, și cetățeanul va fi mai bun. Dacă vom deschide mai multe școli, vor exista mai puține pușcării”, a subliniat Marcel Pascal.
Totodată, el a menționat că educația întotdeauna se află în urma schimbărilor care au loc. Statul care a făcut indulgențe în aceste chestiuni, ulterior standardizează, iar standardizarea se face foarte strict.
Preluat de la: Noi.md