Sfântul Nichifor, prăznuit în data de 9 februarie, a trăit în secolul al III-lea și a fost prieten cu un mare preot creștin pe nume Sapriciu. Diavolul văzând prietenia dintre cei doi a decis să îi departă, așa că a băgat vrajbă între ei. Ura era atât de mare încât cei doi nu s-au mai întâlnit, însă după o vreme Nichifor și-a venit în fire și a încercat să ia legătura din nou cu Sapriciu, care însă nu a vrut să îl ierte sub nicio formă.
Din cauza prigonirii împotriva creștinilor Sapriciu a primit pedeapsa decapitării. În ultima clipă Nichifor a mers la el să își ceară iertare, însă nici în pragul morții acesta nu a vrut să i-o ofere. Atunci Dumnezeu s-a supărat și i-a luat darul. Sapriciu repede s-a răzgândit și a ales să servească zeilor în schimbul vieții.
Văzând Sfântul Nichifor că Sapriciu s-a lepădat de Hristos, a început să strige către călăi: „Eu sunt creștin și cred în Domnul nostru Iisus Hristos, de Care Sapriciu s-a lepădat! Deci, tăiați-mă pe mine în locul lui”. Aceștia au fost șocați văzând cum vrea Nichifor să se jertfească pentru cel care i-a fost prieten, însă l-au decapitat pentru Hristos în locul lui Sapriciu.
Rugăciune pentru liniște și spor în casă, către Sfântul Nichifor
Mucenicul tău, Doamne, Nichifor, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Arătându-te împlinitor al Poruncilor Domnului, te-ai împăcat cu vrăjmaşul, cel ce avea mereu gândul împotriva ta, mucenice; şi în locul aceluia ai luat sfârşitul prin sabie, fericite, chemându-te pe tine Dumnezeu.
Pentru aceasta arătându-te purtător de biruinţă, aşa precum îţi era numele, însuşi te-a încununat ca un stăpân, precum se cuvenea, luptătorule nebiruit; roagă pe Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Laudă de mulţumire după datorie aduc ţie, Stăpână, pentru toate darurile tale, ca văduva aceea, cei doi bănuţi; că tu te-ai arătat Acoperământ şi Ajutor, scoţându-mă pururea din ispite şi din necazuri.
Pentru aceasta, izbăvindu-mă ca din mijlocul cuptorului cel învăpăiat, de cei ce mă necăjesc, din inimă strig ţie: Născătoare de Dumnezeu, ajută-mi mie, rugând pe Fiul tău şi Dumnezeu, să-mi dea iertare de greşeli; că pe tine te am Nădejde eu nevrednicul, robul tău.
Preluat de la: Timpul.md