Elevii au pierdut două semestre, primăvara trecută şi toamna aceasta. Sunt toate şansele să-l piardă şi pe al treilea. Mai putem vorbi de şcoală, în condiţiile acestea? Nu. Ne furăm căciula singuri, ne complacem într-o mare minciună, băgăm capul în nisip ca struţul. Ne spunem că din lipsă de educaţie nu se moare. Doar se şterg la fund bătrânii Europei.
Cum am ajuns aici
Vina principală este a fostului guvern, care a gestionat, până acum, pandemia. A ţinut aproape tot timpul toate şcolile închise, deşi aveam zone, localităţi, chiar judeţe, cu risc minor de infectare. Aici de ce s-au închis şcolile? Decizia aceasta, de închidere a şcolilor, nu trebuia luată la nivel naţional. Ci lăsată la latitudinea autorităţilor locale, cum s-a procedat cu carantinarea şi alte restricţii aduse de pandemie. Prefectura, DSP, CNSU ştiau mai bine situaţia dintr-un judeţ, localitate, regiune, şi decidea, temporar, pe termen mai scurt sau mai lung, închiderea unor şcoli sau a unor cicluri de învăţământ.
Cineva de la Bucureşti a vrut să-şi arate muşchii (premierul Orban), şi a închis definitiv şcoala, fără să ştie să evalueze şi pierderile provocate de această decizie, în comparaţie cu riscurile existente.
Un elev ajunge în clasa a VIII-a, fără să fi parcurs clasa a VII-a şi jumătate din clasa a VI-a. Ce credeţi că înţelege el din materia predată în clasa a VIII-a? Mai nimic. Pentru că sunt foarte multe discipline etajate. Matematica, fizica, gramatica, limbile străine şi altele. N-ai parcurs 10 capitole în cele 3 semestre pierdute, nu înţelegi mai departe, neam. Şi ne furăm în continuare căciula că le-am rezolvat şi pe astea pierdute.
Învăţământul online
Ne-a aburit dna ministru Monica Anisie că „marea majoritate a elevilor” participă la învăţământul online. Organizaţia Salvaţi Copiii România spune că 47% dintre elevi nu deţin toate resursele pentru învăţământul online. Şi exact cei mai devaforizati din mediul rural, urbanul mic, cei cu părinţi cu posibilităţi modeste. Ei vor reface destinul economic al părinţilor lor, din lipsă de pregătire şcolară. Statul s-a lăudat cu 250.000 de tablete care nu se ştie dacă au ajuns sau nu la elevii nevoiaşi. Cu aparatura modernă de predare online în fiecare scoală. Aşteptăm evaluarea cerută de noul ministru al Educaţiei, să ştim cum stăm.
Şi cei care au avut resursele necesare, câţi dintre ei sunt capabili să stea în faţa ecranului 7 ore (la gimnaziu), să fie atenţi şi să înveţe cum? Că este greu să ai acces la hărţi, la ce scrie profesorul pe tablă, cu sonorul precar, etc.
Adevărul este că nimeni nu ştie câţi profesori au ţinut lecţii online de calitate, câţi elevi au participat la aceste lecţii şi cu ce rezultate. Au fost profesori inimoşi care s-au străduit să facă lecţiile online. Dar fără feedback-ul dat de evaluarea credibilă, imposibil de realizat în sistemul online. Chiar la testele date de profesori, în cazul în care s-au dat astfel de teste, elevii s-au „inspirat” din terţe resurse sau de la colegii lor organizaţi în „grupul” clasei pe reţelele de socializare.
Să crezi că lecţiile online au suplinit lecţiile de la şcoală, faţă în faţă, este o prostie monumentală. Din câte am citit şi aflat, maximum 30% dintre elevi au beneficiat, în oarecare măsură, de aceste lecţii online. Restul, Dumnezeu cu mila. Cum să înveţi carte privind o lecţie pe telefonul părintelui?
Ce ne rămâne de făcut?
Actualul ministru al Educaţiei ne-a tăiat speranta. Cursurile nu vor fi reluate pe 11 ianuarie, este prea scurt timpul. Pentru ce prea scurt?
Ştim că există riscuri cu prezenţa elevilor la şcoală. Nu atât pentru elevi, cât pentru familiile lor, dacă duc acasă virusul provocator de COVID-19. Dar trebuie pus în balanţă şi riscul ca 3 milioane de elevi să nu ştie carte, să nu poată învăţa o meserie, să intre în viaţă handicapaţi, trecuţi printr-o şcoală care numai şcoală n-a fost. La riscul acesta nu se gândeşte nimeni?
Ce subiecte vor primi la examenele de absolvire elevii care trei semestre, un an şi jumătate, n-au fost la şcoală? Tabla înmulţirii? Dacă o ştiu şi pe aceea! Vor da examene elevi care au învăţat pe apucatelea la învăţământul online. Cei care au avut posibilităţi, sau cei care au avut meditatori în privat, sunt avantajaţi. De ce egalitate de şanse mai poate fi vorba?
Am constatat, pentru a câta oară, dispreţul conducătorilor ţării pentru educaţie şi formare profesională. „Ţara te vrea prost”, a fost mereu deviza lor. Să poţi fi manipulat mai uşor în alegeri. Şi câştigă cine nu te aştepţi, am văzut recent.
Soluţiile sunt simple
Decizia deschiderii şcolilor să treacă la autorităţile locale, pentru a se putea ţine cont de riscul de infectare din fiecare judeţ, regiune, localitate. Nu aceeaşi măsură în toată ţara.
Şcoala să înceapă cât mai repede posibil, acolo unde se poate. Chiar pe 11 ianuarie.
Profesorii să primească libertatea de a esenţializa şi preda doar ce este absolut necesar pentru înţelegerea materiei viitoare. Şi să fie controlaţi de către inspectorii de specialitate, directori, şefii de catedre.
Anul şcolar în curs să se prelungească până la 15 iulie, iar examenele naţionale până la 1 august. La situaţii excepţionale, măsuri excepţionale.
Profesorii ai căror elevi iau note mari la examenele naţionale, dar fără fraude, să fie premiaţi, să le fie recunoscute meritele şi eforturile.
Despre ce ar trebui să facă noul ministrul Educaţiei, şi n-a făcut fostul ministru, am mai scris şi voi mai scrie.
Preluat de la: Timpul.md