După ce a felicitat-o pe Maia Sandu pentru victoria obținută în alegerile prezidențiale, președintele Klaus Iohannis a promis că va efectua în curând o vizită oficială la Chișinău – capitală în care nu a mai fost din 2015.
Mesajul este important, dar vizita ar trebui doar să fie momentul de început al unei noi politici a României față de Republica Moldova, pe care, personal, aș putea să o leg de un cuvânt: convergență.
Este momentul unui nou început, ba chiar unul istoric, pentru că niciodată, de la declararea independenței încoace, Republica Moldova nu a făcut o opțiune atât de clară în direcția occidentală. Desigur, oamenii au votat mai ales cu gândul la neajunsurile din viața de zi cu zi și au sancționat proasta guvernare a echipei girate de președintele Igor Dodon.
Dar votul are importante conotații geopolitice, pe care le putem înțelege fie și dacă ne uităm la viteza cu care cancelariile occidentale și liderii instituțiilor europene au felicitat-o pe Maia Sandu. Moldovenii au votat masiv pentru modelul european și l-au respins ferm pe cel rusesc, care s-a dovedit falimentar.
Iar aceasta este vestea proastă pentru Moscova: alegerile din Republica Moldova au fost o adevărată revoluție colorată, dar desfășurată la urne, nu în stradă.
În ce o privește, Rusia nu poate accepta că există în vecinătatea ei o cale mai bună de guvernare decât cea pe care o propune ea însăși.
Regimul Putin, bazat pe dezinformare și exaltarea nostalgiilor sovietice, vrea să le arate cetățenilor săi că măreața Rusie este un paradis invidiat și dorit de vecinii ei, în comparație cu decadentul model liberal al Occidentului.
Realitatea însă, este alta. Din Ucraina în Moldova, din Belarus și până în îndepărtatul Kyrgystan, exact modelul rusesc este cel respins de oamenii revoltați. Dacă vreuna dintre țările menționate mai devreme are succes, atunci s-ar putea ca tot mai mulți ruși să-și pună întrebări, ceea ce poate deveni periculos. Iar asta provoacă teamă la Kremlin.
Așa că Moscova acționează. Amputează teritorial Ucraina sau îl compromite pe premierul reformist armean Nikol Pashinian, obligându-l să semneze o pace aspră cu Azerbaidjanul, în conflictul din Nagorno-Karabagh.
Va uza Kremlinul de pârghiile sale din Transnistria sau Găgăuzia, pentru a genera instabilitate și a o împiedica pe Maia Sandu să-și ducă programul la îndeplinire? Nu putem exclude. Poate fi contracarată o astfel de politică? Iar răspunsul este ”Da”.
Vorbeam despre convergență, iar aceasta presupune acțiuni concrete, prin care Republica Moldova să devină mai apropiată de Occident: interconectări energetice, trecerea căilor ferate la ecartament european și renunțarea la cel rusesc, conectarea Chișinăului la autostrada obligatorie ce trebuie să lege Moldova întreagă de vestul Europei, investiții românești în sectoare strategice. Un astfel de program pe termen lung ar trebui să rezulte din vizita pe care președintele Iohannis se pregătește s-o efectueze la Chișinău.
Victoria Maiei Sandu a fost impresionantă prin proporții, dar ea trebuie să-și găsească o ilustrare concretă. Iar aici, rolul României devine extrem de important. Și nu doar ca vecin cu o relație specială, ci de avanpost al Occidentului într-o confruntare ideologică la scară globală.
Ovidiu Nahoi / www.rfi.ro/
Preluat de la: Timpul.md